Grile de maxim 10 презентация

a unui bolnav sau compararea a doi bolnavi diferiţi, pe baza unor indici numerici ;
2.sunt mai obiective ca testele proiective ;
3.pot evalua sinceritatea şi simţul autocritic ale subiectului ;
4.sunt instrumentul exclusiv de punere a diagnosticului.

Răspunsul corect este :
A.1,2,3 ;
B.1,2,4 ;
C.2,3,4 ;
D.1,2 ;
E.2,3 ;
F.1,4 ;
G.1,2,3,4.

explică reţinerea pacientului de a se prezenta la consultaţie?

1.sugestia de prestigiu;
2.accesibilitatea scăzută a medicului;
3.contratransferul negativ al medicului;
4.specificitatea funcţională;
5.competenţa tehnică scăzută.

Răspunsul corect este :
A.1,4;
B.2,3;
C.2,4,5;
D.1,5;
E.2,3,5;
F.1,3,4.

2.boli la apariţia cărora poate contribui şi o predispoziţie ereditară;
3.boli favorizate de comportamente cu risc;
4.boli psihice cu manifestări clinice somatice (de organ);
5.boli vindecabile numai prin psihoterapie.

Răspunsul corect este:
A.1,2,3 ;
B.1,2,3,4 ;
C.2,3,4 ;
D.1,5 ;
E.3,4,5.

caracterizează prin verbalizarea redusă a simptomelor;
2.tipul psihocomportamental A se caracterizează prin descărcarea prioritară de catecolamine;
3.tipul psihocomportamental A se caracterizează mai ales prin secreţia excesivă de cortizol;
4.tipul psihocomportamental A este adeseori hipocompliant şi revendicativ;
5.tipul psihocomportamental A nu are impulsuri ostile, agresive.

Răspunsul corect este :
A.1,2,3 ;
B.1,3 ;
C.2,4 ;
D.4,5 ;
E.3,5 ;
F.2,4,5 ;
G.1,5.

sau supraestimată de medic;
4.poate avea o influenţă duală asupra complianţei terapeutice.

Răspunsul corect este:
A.numai 1;
B.numai 2;
C.numai 3;
D.numai 4;
E.1,2;
F.1,3;
G.1,2,3;
H.1,2,3,4;
I.2,3,4;
J.2,4.

pentru păstrarea în bune condiţii a sănătăţii psihice a subiectului ?

(UN SINGUR RĂSPUNS CORECT)

A.orientarea spre rezolvarea problemei;
B.centrarea pe emoţie;
C.flexibilitatea;
D.evitarea durabilă a confruntării;
E.alexitimia.

2.contagiunea informaţională;
3.apariţia unei psihopatii ;
4.complianţa terapeutică ridicată;
5.apariţia unei psihoze;
6.complianţa terapeutică scăzută.

Răspunsul corect este:
A.1,3,4;
B.1,3,5;
C.2,4,6;
D.2,4,5;
E.4,5,6;
F.2,4;
G.1,2,3;
H.1,2,4,6.

şi autoeficacitatea, o trăsătură imunogenă de personalitate;
2.se asociază întotdeauna cu o vulnerabilitate crescută la depresie; 3.este un factor cu un potenţial sanogenetic important ;
4.este o caracteristică variabilă, funcţie de dispoziţia de moment.

Răspunsul corect este :
A.1,2,4 ;
B.1,3 ;
C.1,3,4 ;
D.2,4 ;
E.1,2,3,4.

etiologie exogenă, vindecabile prin psihoterapie;
2.boli psihice cu determinism endogen, apărute la adult;
3.modificări de durată în plan comportamental, în care apare o tulburare de adaptare la mediul social;
4.modificări în plan comportamental în care contribuţia principală în etiologie o are stressul psihic.

Răspunsul corect este :
A.numai 1 ;
B.numai 2 ;
C.numai 3 ;
D.numai 4 ;
E.1,2 ;
F.3,4 ;
G.1,2,3 ;
H.2,3,4 ;
I.2,4 ;
J.1,2,3,4.

potenţial stressant în care există o potenţială rezolvare?

1.copingul centrat pe emoţie;
2.hipocomplianţa;
3.tipul psihocomportamental A;
4.tipul psihocomportamental C;
5.contagiunea informaţională.

Răspunsul corect este:
A.2,3,5 ;
B.2,4;
C.1 ;
D.1,3 ;
E.1,3,4 ;
F.nici una dintre alternative nu este corectă.

a reacţiei la agenţii stressori psihici; 2.variabilitatea individuală este dependentă numai de tipul de personalitate a subiectului ;
3.există o variabilitate transculturală a percepţiei diferiţilor agenţi stressori psihici ;
4.scala nu măsoară decît impactul psihologic al evenimentelor neplăcute;
5.rezultatele obţinute la scala Holmes-Rahe nu pot fi corelate cu anamneza.

Răspunsul corect este :
A.1,2,3 ;
B.1,2,4 ;
C.1,3 ;
D.2,3,5 ;
E.2,4 ;
F.2,4,5 ;
G.4,5.

sunt adevărate, şi între ele există legătură cauzală ; B.ambele afirmaţii sunt adevărate, dar între ele nu există legătură cauzală ;
C.prima afirmaţie este adevărată, a doua este falsă ;
D.prima afirmaţie este falsă, a doua este adevărată ;
E.ambele afirmaţii sunt false.

Repetarea sau menţinerea în regim constant a unei tulburări psihosomatice poate conduce în cele din urmă la apariţia de boală psihosomatică DEOARECE în general, tulburările psihosomatice au, de cele mai multe ori, încă de la debut, reversibilitate incompletă.

sunt adevărate, şi între ele există legătură cauzală ; B.ambele afirmaţii sunt adevărate, dar între ele nu există legătură cauzală ;
C.prima afirmaţie este adevărată, a doua este falsă ;
D.prima afirmaţie este falsă, a doua este adevărată ;
E.ambele afirmaţii sunt false.

În cadrul fenomenului denumit “neajutorare învăţată”, un stimul ameninţător impredictibil devine predictibil DEOARECE, prin repetarea în condiţii identice a condiţiei experimentale iniţiale, creşte viteza de reacţie la stimulul nociv a animalului respectiv.

sunt adevărate, şi între ele există legătură cauzală ; B.ambele afirmaţii sunt adevărate, dar între ele nu există legătură cauzală ;
C.prima afirmaţie este adevărată, a doua este falsă ;
D.prima afirmaţie este falsă, a doua este adevărată ;
E.ambele afirmaţii sunt false.

Experimentul lui Seligman demonstrează importanţa predictibilităţii ameninţării DEOARECE comportamentul pasiv al animalului este rezultatul creşterii posibilităţilor sale de anticipare a pericolului.

sunt adevărate, şi între ele există legătură cauzală ; B.ambele afirmaţii sunt adevărate, dar între ele nu există legătură cauzală ;
C.prima afirmaţie este adevărată, a doua este falsă ;
D.prima afirmaţie este falsă, a doua este adevărată ;
E.ambele afirmaţii sunt false.

Contagiunea informaţională apare în cazul unei relaţii optimale medic-pacient DEOARECE în cele mai multe cazuri medicul joacă rolul esenţial în securizarea emoţională a bolnavului.

yoga. Este o persoană închisă, cu contacte sociale reduse, preocupată de existenţa vieţii extraterestre şi a OZN-urilor. Pacientul relatează, pe parcursul anamnezei pentru boala sa de bază – ulcer duodenal - că într-o vară, noaptea, ar fi simţit o forţă ciudată acţionând asupra lui, concomitent cu apariţia pe cer a unui OZN, ce evolua la mică distanţă de blocul în care locuieşte. Pacientul nu este consumator de alcool şi nu fumează.

1.Care tip de personalitate accentuată este sugerat de datele de mai sus?
2.Care ar putea fi dominanta relaţiei sale afective cu o parteneră / soţie?
3.Ce fel de preferinţe terapeutice anticipaţi la acest pacient, dacă are posibilitatea să aleagă între următoarele abordări ale ulcerului duodenal?
a) medicina alopată;
b) medicina alternativă.
Argumentaţi succint răspunsurile Dvs. la toate cele 3 întrebări de mai sus.

ÎNTREBARE SUPLIMENTARĂ

Ce înţelegeţi prin formula lui Luban-Plozza „sindromul garajului”?

erecţie şi ejaculare precoce, de când şi-a găsit o nouă prietenă care îl primeşte „în mare secret” în camera ei dintr-un apartament locuit împreună cu fratele ei, care este la curent cu situaţia respectivă. Partenera, de aceeaşi vârstă, a început să îl ironizeze după fiecare act sexual realizat mediocru. Un control medical efectuat recent lui G.N. i-a decelat o creştere minimă a funcţiei tiroidiene, dar nu s-a considerat necesar un tratament pentru aceasta.
Ierarhizaţi şi comentaţi pe scurt cauzele psihologice, sociale şi somatice, responsabile de tulburarea de dinamică sexuală a pacientului.
 
ÎNTREBARE SUPLIMENTARĂ
 
(LA ACEASTĂ ÎNTREBARE POT FI UNUL SAU MAI MULTE RĂSPUNSURI CORECTE)
Indicaţi litera care corespunde (literele care corespund) cel mai bine tabloului clinic al bolnavului nevrotic:
A. este bine integrat în societate şi în activităţile zilnice; B. nu se consideră bolnav psihic; C. îşi păstrează luciditatea mintală; D. Solicită tratament medical în mod direct şi uneori exasperant pentru medic; E. cauzele supărării sale sunt reale, chiar dacă uneori sunt exagerate.

relevă, printre altele, următoarele:
- discuţia este dificil de susţinut, pentru că pacientul, chiar dacă îi sunt puse întrebări non-directive, realizează o descriere săracă a simptomelor;
- nu are familie sau prieteni apropiaţi, cu excepţia unuia singur, pasionat, ca şi el, de astronomie;
- în viaţa de zi cu zi, nu ştie să facă faţă agresivităţii celorlalţi şi are dificultăţi de comunicare în situaţii care reclamă iniţierea şi menţinerea contactului;
- este relativ puţin preocupat de boala sa.
 
1. Cărui tip de personalitate dizarmonică îi aparţin, cel mai probabil, aceste caracteristici?
2. Care sunt principalele probleme pe care le întâmpină medicul în cazul unui astfel de bolnav? Care sunt cele mai potrivite strategii de abordare a acestuia?
3. Care din următoarele fenomene apar / nu la acest tip de personalitate: exaltarea Eu-lui; narcisismul; ; tendinţa spre speculaţii sterile; transferul exagerat. Argumentaţi alegerea făcută.

vine la medic cu următoarele simptome: insomnie, tahicardie, stare de "nelinişte în tot corpul" şi senzaţie de "nod în gît" (lipsă de aer). Examenul obiectiv clinic şi cele paraclinice nu relevă nici o anormalitate. Din investigarea antecedentelor psihologice recente, pacientul ne comunică faptul că unii colegi de-ai săi, fiind foarte stressaţi, creează o atmosferă tensionată, care îl împiedică să lucreze aşa cum trebuie (deseori peste program). Examenul psihologic pune în evidenţă tendinţa stabilă a subiectului de a acorda prioritate motivelor sociale (de afirmare, parvenire), în detrimentul celor biologice.
 
1. Cărui tip psihocomportamental îi aparţine acest bolnav?
2. Ce strategie adaptativă foloseşte (aparent fără succes) în faţa agenţilor stressori psihici?
3. Între variantele următoare, care ar fi cea mai indicată pentru rezolvarea problemelor de fond ale pacientului?
A.Psihoterapia cognitiv-comportamentală ;
B.Psihoterapia suportivă;
C.Terapia psihofarmacologică.
Argumentaţi alegerea făcută.

bine localizate şi tolerate, de mică gravitate ;
2.afecţiuni acute, însoţite de tulburări emoţionale de intensitate medie ; 3.cazul unor bolnavi aflaţi în criză (ameninţătoare de viaţă), purtători ai unei afecţiuni grave, invalidante ;
4.afecţiuni cronice, recidivante, complicate.

Răspunsul corect este :
A.1,2,3 ;
B.1,2,4 ;
C.1,3,4 ;
D.3,4 ;
E.2,3 ;
F.2,4.

emoţional”?

1.este o stare de tensiune psihică puternică;
2.apare în cursul anamnezei tehniciste;
3.reprezintă eliberarea tensiunii psihice generată de boală;
4.se poate face cu ajutorul verbalizării trăirilor emoţionale ale pacientului.

Răspunsul corect este:
A.1,2,3;
B.numai 3;
C.3,4;
D.1,3,4;
E.2,4;
F.2,3,4.

bolnavului ;
2.alexitimie ;
3.ameliorarea vizibilă a unor boli psihice grave (ex.schizofrenie) ;
4.organizarea unor programe mai eficiente de terapie ;
5.descărcarea emoţională a bolnavului (“catharsis”).

Răspunsul corect este :
A.1,4,5 ;
B.1,2,3 ;
C.2,3,4 ;
D.3,4,5 ;
E.2,4 ;
F.4,5.

fizică şi psihică a pacientului. Această calitate nu poate fi folosită decât în interesul pacientului.

Exemple de bolnavi cu sugestibilitate scăzută
- bolnavii cu tipul de personalitate paranoid
- bolnavii cu un nivel intelectual mai înalt.

Exemple de bolnavi cu sugestibilitate crescută
- bolnavii cu tipul de personalitate isteric
- bolnavii cu un nivel intelectual mai scăzut.

unui pacient o substanţă inactivă, care se aseamănă cu un medicament, şi pacientul se simte mai bine

Efectul Nocebo = situaţia în care se administrează unui pacient o substanţă inactivă care se aseamănă cu un medicament şi pacientul se simte mai rău . Acest fenomen apare la persoanele care au avut în trecut reacţii alergice la medicamente.

Efectul Pseudoplacebo = se administrează unui pacient o substanţă activă (un medicament) care nu are efect în boala respectivă, şi pacientul se simte mai bine.

Factori de care depinde ef. Placebo :

1.Personalitatea pacientului : dacă pacientul este sugestibil (preia necritic de la alţii anumite idei sau comportamente) ef. Placebo apare mai uşor.
2.Calităţile medicului : dacă medicul este un bun psiholog, are un bun renume, este convingător, ef. Placebo apare mai uşor
3.Calităţile preparatului Placebo : gustul, culoarea, mirosul , posologia pot favoriza apariţia ef. Placebo, dacă aceste calităţi sunt şi preferinţele pacientului.

motiv clar. Ea se deosebeşte de fobie, care este o teamă anormală, cu un motiv clar. Pacientul anxios poate avea şi manifestări somatice, ex.polipnee, dispnee, tahicardie, etc., care pot masca anxietatea (medicul care tratează acest pacient crede că el suferă de o boală somatică). În unele boli, anxietatea influenţează prognosticul. Un exemplu este infarctul miocardic, în care anxietatea scade şansele de supravieţuire ale bolnavului.
Anxietatea foarte mare se numeşte panică. În tratamentul anxietăţii se folosesc medicamente numite anxiolitice şi psihoterapia.

Autoeficacitatea
Este convingerea pe care o persoană că are calităţile necesare pentru a rezolva orice problemă cu care este confruntată.

Boli şi tulburări psihosomatice:
Bolile psihosomatice sunt boli somatice, în etiologia cărora intervin factori psihici (stressuri sau psihotraume). Aceste boli pot avea şi alte cauze decît cele psihice, dar factorul psihic face ca evoluţia lor să fie mai nefavorabilă.
Tulburările psihosomatice sunt modificări acute, reversibile ale unor parametri somatici (de ex.tahicardie, hipersecreţie gastrică, etc.) care apar înaintea unei boli psihosomatice.

Tulburările somatopsihice
Sunt reacţia psihică la situaţia de bolnav. (de ex.anxietatea, depresia apărute ca urmare a unei boli somatice)

Cele 3 nevoi psihologice fundamentale
- nevoia de contact cu ceilalţi
- nevoia de siguranţă pe termen lung (adică să ai ceva al tău, pentru multă vreme)
nevoia de schimbare, de noutate.

Depresia
Este o stare de tristeţe prelungită, însoţită de astenie, pierderea interesului pentru orice şi sentimente de vinovăţie.
Poate avea cauze endogene (apare fără un motiv clar) sau exogene (apare după diferite stressuri sau psihotraume).
Depresia reprezintă o problemă în relaţia medic-pacient, deoarece pacienţii cu depresie nu urmează întotdeauna tratamentul prescris (sunt hipocomplianţi). Aceasta apare deoarece nu au interes ca să urmeze terapia, consideră că merită să sufere, nu au energia să ducă la capăt un tratament. Pentru tratamentul depresiei se folosesc psihoterapia sau medicamente numite antidepresive.

pacienţi hipocomplianţi (care nu respectă indicaţiile medicului), de exemplu cei cu tipul comportamental A sau cei cu depresie, dar există şi pacienţi hipercomplianţi (exagerează şi iau mai multe medicamente decît este nevoie, de exemplu pacienţii cu ipohondrie).
Factorii care influenţează complianţa terapeutică sunt: durata bolii (dacă boala are o durată mare, complianţa începe să scadă), gravitatea bolii (dacă boala are o gravitate redusă, complianţa e mai mică), calităţile medicului (dacă medicul are calităţi de psiholog, se poate pune în situaţia pacientului, are un bun renume, complianţa este mai mare, personalitatea pacientului (pacienţii cu depresie, tipul comportamental A au complianţa mai mică), influenţa prietenilor sau familiei bolnavului (pot scade sau creşte complianţa).

Tipuri de anamneză
- Anamneza tehnicistă este discuţia medicului cu bolnavul, în care medicul pune întrebări precise şi obţine repede diagnosticul. Dezavantajul acestei anamneze este că nu permite exprimarea liberă a pacientului, descărcarea emoţională a acestuia (catharsis emoţional). Se foloseşte în boli acute, de gravitate mică, în care factorul psihic nu este implicat.
Anamneza psihanalitică este discuţia medicului cu bolnavul în care medicul îl lasă pe bolnav să se exprime liber, să spună tot ce are de spus. Are loc catharsisul emoţional, dar această anamneză durează mai mult timp. Se foloseşte în boli psihice, în bolile cronice, complicate şi în general, în bolile în care factorul psihic este implicat (de exemplu în bolile psihosomatice).

Loc de control
Unii oameni consideră că ceea ce li se întâmplă depinde, în cea mai mare parte, de ei. Aceştia au "loc de control intern"
Alţi oameni consideră că ei nu pot controla ce li se întâmplă, asta depinde mai ales de alţii. Aceştia au "loc de control extern"

Transfer/contratransfer
Transferul este totalitatea sentimentelor pe care le dezvoltă un pacient faţă de medic, în timpul terapiei.
Contratransferul este totalitatea sentimentelor pe care le dezvoltă un medic faţă de pacientul său, ca urmare a transferului. Contratransferul nu este un fenomen dorit, deoarece medicul care are contratransfer nu tratează toţi bolnavii la fel (nu este neutru din punct de vedere afectiv, aşa cum ar trebui, conform Jurământului lui Hippocrate)

Eustress şi distress
Eustressul este un stress psihic care se termină cu bine . În această situaţie, organismul secretă catecolamine (noradrenalină şi adrenalină) şi endorfine (substanţe asemănătoare cu morfina, secretate endogen, şi care produc analgezie şi euforie)
Distressul este un stress psihic care se termină neplăcut. În această situaţie se secretă catecolamine şi cortizol.