Probleme vizate în acţiunile de PR презентация

obiectiv unic şi definit
menţinerea sau ameliorarea unei situaţii pozitive deja existente

activităţile desfăşurate de un grup pentru stabilirea şi menţinerea unor relaţii de încredere între membri şi între diferitele categorii de public direct sau indirect interesate de activităţile economice şi sociale ale respectivului grup

o modalitate de comunicare între o organizaţie şi “publicurile” sale.
Activitatea de relaţii publice îi ajută pe manageri să cunoască atitudinile publicului şi să poată lua decizii corecte; totodată ajută publicul să înţeleagă specificul organizaţiei şi să aibă încredere în aceasta.

reprezintă efortul planificat să influenţeze opinia publică prin buna reputaţie şi performanţa responsabilă, bazat pe acte satisfacătoare de comunicare bidirecţională (definiţie dată de Institutul Britanic de Relaţii Publice).
5) Relaţiile publice se referă la reputaţie, sunt rezultatul a ceea ce faci, a ceea ce spui şi a ceea ce alţii spun despre tine. Relaţiile publice reprezintă disciplina care are în vedere reputaţia, cu scopul de a dobândi înţelegere şi susţinere, precum şi de a influenţa opinia şi comportamentul. Reprezintă efortul planificat şi susţinut de a instaura şi menţine un climat cu bune intenţii şi înţelegere mutuală între organizaţie şi segmentele sale de public.

de:
a ţine cont de părerile audienţei;
a lua în considerare nevoile, speranţele şi visele acesteia;
comportare într-un mod corespunzător care să satisfacă aceste cerinţe (acordând atenţie tonului comunicării);
măsurare a impactului acţiunilor de comunicare (din punctul de vedere al comportamentului);
evaluare a acestor aspecte printr-o probă de foc (de ex., în mediul privat vânzările; în mediul public – votul şi atitudinea cetăţeanului, nr. de plângeri, etc.);
- examinare a rezultatului final în vederea conturării viitoarelor activităţi de relaţii publice.
Procesul de comunicare va influenţa percepţiile şi comportamentele tuturor părţilor, în consecinţă, relaţiile publice eficiente reprezintă un proces bidirecţional.

organizaţie:
(ţinte) interne (care activează în interiorul organizaţiei): acţionarii, managerii/administratorii firmei, diferite comitete, organizaţii interne ale firmei, propriul personal, sindicate interne.
(ţinte) externe (cele care sunt plasate în afara acesteia): opinia publică, puterile publice (la nivel naţional, regional sau local), diferite grupuri socio-economice sau socio-culturale (organizaţii sindicale, politicieni, cler, artişti, corpuri medicale, profesori), instituţii financiar-bancare, bursa şi potenţialii cumpărători de acţiuni, asociaţii ale consumatorilor, asociaţii profesionale, furnizorii, distribuitorii, concurenţii, agenţii de presă, diversele media (cotidiene şi periodice, radio, TV)

(presa locală şi naţională, scrisă şi audio-vizuală, specializată şi generalistă);
angajaţii (echipele de conducere, echipele nemanageriale de specialişti, persoane necalificate, reprezentanţi sindicali, alţi angajaţi);
membri (reprezentanţi ai organizaţiilor ierarhic superioare, board-uri şi alte comitete, pensionari, consilieri, membri onorifici);
comunitatea (organizaţii comuniare, de la poliţie la biserică, de la cele de tineret la cele de afaceri, plus persoane importante din aceste medii, cum ar fi educatori, lideri locali, oficialităţi clericale, bancheri, lideri etnici);
instituţii guvernamentale (instituţii şi persoane cu atribuţii ministeriale, administrative, legislative);
investitorii (deţinătorii de acţiuni, oamenii de afaceri cu interese legate de organizaţie, serviciile d analiză şi statistică)
consumatorii (organizaţiile şi persoanele care beneficiază de activitatea organizaţiei)

categorii de public de a influenţa eforturile organizaţiei de a-şi atinge scopurile specifice?
- Care este interesul urmărit de public în relaţia cu organizaţia?
- Ce valori comune împărtăşeşte aceasta cu organizaţia?
- Care sunt liderii de opinie şi factorii care influenţează decizia publicului?
- Care este profilul socio-demografic al publicului?
- Care este opinia publicului despre organizaţie?
- Care este opinia publicului despre problemele specifice, referitoare la organizaţie, aflate în dezbatere la un moment dat?

în orice organizaţie.
O comunicare eficace (sau relaţiile publice), planificată, pentru o organizaţie este desfăşurată pentru a comunica unei audienţe (public intern sau extern) astfel încât mesajul să coincidă cu scopurile organizaţionale şi caută să vină în sprijinul intereselor mutuale ori de câte ori este posibil.
Este o funcţie de management care se focalizează pe o comunicare în două sensuri (two-way communication ) şi modelează o relaţie de beneficiu mutual între organizaţie şi publicurile sale.

companiilor care sunt in cautarea unor programe de comunicare complexe si integrale.
Viziunea
In calitate de consultanti ai clientilor, misiunea companiei este aceea de a utiliza expertiza pe care o detine pentru a-i ajuta sa contruiasca si sa-si mentina reputatia companiei prin intermediul unei comunicari coerente si pline de sens.
Valorile Premium PR sunt urmatoarele: Pasiunea , Respectul, Energia , Metoda , Inspiratia, Intelegerea , Performanta “.

in centru atentiei si sa detina o mediatizare puternica a acesteia si a produselor sale, dar la fel de important este sa poata comunica partenerilor de afacere viziunea, strategiile si politica sa.
Agentia Premium Communication poate ajuta companiile in demersul lor de a crea si a implementa programe de comunicare consistente din acest punct de vedere, utilizand instrumente precum buletine informative, intalniri de afaceri, seminarii si asistenta in demonstratiile comerciale intreprinse.
Instrumentele folosite sunt:
• Buletine informative comerciale; • Competitii comerciale; • Evenimente pentru dealeri; • Sesiuni de training pentru agentii de vanzarii.

de resurse umane ale companiilor pentru a dezvolta si implementa programe de comunicare si de motivare pentru angajati. Agentia realizeaza mai intai un audit al comunicarii interne din companie si apoi, pe baza rezultatelor obtinute, realizeaza un plan pentru a imbunatatii modul in care circula informatia si pentru a construi o cultura corporatista in cadrul companiei – client. Majoritatea clientilor care apeleaza la programele de comunicare interna oferite de Premium Communication beneficiaza de instrumente precum competitii intre angajati, buletine informative interne si la nivel de management etc.

• Manuale pentru angajatii companiei ; • Buletine informatie interne ; • Competitii intre angajati ; • Panouri informative • Intaniri anuale • Media relations specializat

faţă a monedei.
Timpul consumat pentru definirea problemelor va contribui efectiv la stabilirea obiectivelor.
(R. Kendall, 1992)

obiective concrete ale muncii obişnuite din relaţiile publice (transmiterea de comunicate/dosare de presă; organizarea de conferinţe; efectuarea de prezentări ale instituţiei.
Obiective de impact – definite ca atare de o companie de relaţii publice.

lider;
atitudinale – vizează modificarea atitudinilor publicurilor (formarea de noi atitudini, întărirea celor existente sau schimbarea lor radicală) faţă de organizaţie, produsele sau serviciile ei;
comportamentale – implică modificarea comportamentului (crearea de noi comportamente, întărirea celor favorabile sau răsturnarea celor defavorabile) faţă de organizaţie.

despre un eveniment, prezintă un produs, introduc o companie; pot fi uşor conturate dar realizarea lor nu poate fi uşor evaluată.
motivaţionale – urmăresc să convingă publicul şi să determine anumite acţiuni; sunt mai greu de atins dar uşor cuantificate.

planul general pentru programul desemnat să ducă la atingerea unui obiectiv.
Pot fi mai largi sau mai stricte în funcţie de obiectivul fixat şi de categoriile de public vizate.

pe termen lung, ca un sistem de definire a cursului acţiunii şi de alocare a resurselor necesare pentru îndeplinirea acestor acţiuni.
Strategia este un plan de acţiune care prevede liniile directoare şi temele majore ale unei campanii PR.
Tacticile se referă la nivelul operaţional: evenimentele, mass-media sau metodele folosite pentru a implementa strategia (S.M. Cutlip&ş.a., 1994)

şi a nu întreprinde nimic (de ex., confruntarea cu o org. cu o reputaţie proastă)
2. Activităţi de diseminare a informaţiei: au ca finalitate distribuirea de mesaje care prezintă org. Sau punctul ei de vedere.

prezintă punctul de vedere al org. care sponsorizează programul, susţinerea oficialităţilor, declaraţii;
conferinţele de presă – acestea oferă tuturor instituţiilor mass-media, simultan, informaţii semnificative despre o org.
lobby-ul – oferă legiuitorilor informaţii fiabile despre org. şi transmite organizaţiei feed-back-ul forului legislativ;

ale purtătorului de cuvânt: acestea aduc în prim-plan nume de rezonanţă socială care pot promova org. şi pot distribui informaţii despre aceasta;
biroul de presă – poate oferi prin specialişti bine pregătiţi asistenţă în diseminarea informaţiei;
corectarea informaţiilor eronate sau răuvoitoare – această activitate conduce la corectarea unor erori prin acţiuni care dovedesc falsitatea inform. respective (simpla negare poate avea efect contrar, reducând credibilitatea org.);
expunerea de suporturi informative cu ocazia unor reuniuni publice.

neaşteptat (descoperiri, acte de eroism, numiri de noi lideri, fuziuni, etc.);
ceremonii – ocazii festive care marchează anumite evenimente din trecut sau prezent: aniversări, comemorări, momente de pensionare, inaugurări;
evenimente puse în scenă pentru mediatizare, activit. organizate pt. a atrage atenţia presei şi a genera vizibilitate publică: lansări de acţiuni, acte de caritate, gesturi simbolice (plantări, dezvelirea unei statui);
concursuri, competiţii (inclusiv momentele festive ale decernării unor premii de excelenţă).

să focalizeze atenţia asupra eforturilor de satisfacere a consumatorilor: târguri, expoziţii, demonstraţii şi testări de produse, lansări de noi produse;
dramatizări: vor să arate cum funcţionează un produs sau serviciu prin prezentarea dramatizată a acestuia;
fund-raising – eforturi destinate să colecteze bani pentru diverse categorii de public ori diverse organizaţii sau pt. a completa bugetul unei campanii PR;
descoperiri ştiinţifice – oferirea de informaţii privind o temă contraversată sau lansarea rezultatelor unor cercetări;
acţiuni civice – prin care org. îşi arată preocuparea pentru interesele comunităţii.

organizaţii – definirea celor care o sprijină şi crearea unui grup pt. eforturi de cooperare;
constituirea coaliţiilor – realizarea de alianţe cu grupuri şi org. care au aceleaşi obiective şi împărtăşesc aceleaşi valori;
conferinţe, convenţii, seminare – permit diseminarea de informaţii, schimbul de idei şi creşterea prestigiului org.;
lobby-ul indirect – se realizează prin mobilizarea alegătorilor în jurul unei anumite probleme pentru a exercita presiuni asupra legislativului;
negocieri – intervenţia, ca autoritate dezinteresată, pentru a rezolva conflictele dintre grupuri.

publicului;
scopurile companiei;
circumstanţele concrete;
calităţile profesionale ale specialiştilor.

campanii;
fiecare element al strategiei să poată fi corelat cu segmentele diferite ale categoriile de public determinate;
strategia globală şi elementele constitutive trebuie să răspundă cel mai bine obiectivului fixat pentru campania respectivă;
strategia trebuie să fie în concordanţă cu resursele de timp, umane şi financiare ale org.;
strategia trebuie să fie compatibilă cu stilul de conducere şi valorile managerilor org.

situaţie de criză;
să reducă daunele pe care criza le poate aduce imaginii unei organizaţii în timpul desfăşurării ei;
să contribuie la refacerea încrederii publicului în organizaţie, după ce criza a fost oprită.

important pentru o organizatie sa fie pregatita pentru situatiile de criza. Echipa Premium Communication este pregatita sa conceapa planuri de comunicare menite sa mentina controlul asupra unei astfel de situatii.
Instrumentele utilizate: • Analiza companiei; • Manual al managementului de criza • Selectarea si trainingul membrilor celulei de criza”

Comunicare de Criză (SCC);
Implementarea Comunicării de Criză (ICC)

(denial) – negarea oricărei implicări în faptele reproşate; respingerea acuzaţiilor (se afirmă că faptele nu au existat sau acuzarea altei persoane sau instituţii pt. faptele respective);
Strategiile eludării responsabilităţii (evading of responsability) – reducerea responsabilităţii persoanei sau instituţiei pt. faptele reproşate.

respectivă a fost de fapt un răspuns la altă acţiune, greşită sau rău-intenţionată, a unei alte persoane sau instituţii;
justificarea – se afirmă că persoana sau firma nu au deţinut suficiente inform. despre eveniment sau nu au avut evenimentul sub control şi că, în consecinţă, nu pot fi responsabile, în întregime, pentru acele întâmplări;
caracterul accidental – se afirmă că faptele reproşate s-au produs în mod accidental şi nu din vina persoanei sau a instituţiei respective;
bunele intenţii – se susţine că faptele au fost făcute cu cele mai bune intenţii, fără a putea bănui că ele vor avea efecte neplăcute sau dăunătoare.

se atrage atenţia că faptele reproşate nu sunt chiar atât de dăunătoare pe cât par; această strategie implică mai multe direcţii de acţiune.

sprijinului – se încearcă stimularea sentimentelor pozitive ale publicului faţă de persoana sau instituţia acuzată, prin evidenţierea calităţilor acesteia sau a acţiunilor ei pozitive din trecut;
Reducerea sentimentelor negative – se susţine că faptele reproşate nu sunt atât de dăunătoare pe cât par şi că persoana sau instituţia nu sunt atât de vinovate precum se crede, pentru a se obţine o scădere a nemulţumirii publicului;
Diferenţierea – se afirmă că faptele respective sunt mult mai puţin dăunătoare decât alte fapte de acelaşi fel, care au avut efecte mult mai grave;
Transcenderea – faptele respective sunt scoase din contextul în care s-au petrecut şi puse într-un cadru de referinţă mai favorabil, unde capătă o semnificaţie mai puţin negativă.

– sunt atacaţi acuzatorii, pentru a se arăta slăbiciunea poziţiei acestora şi a se crea impresia că persoana sau instituţia căreia i s-a reproşat anumite acţiuni este, de fapt, o victimă a unei campanii de denigrare;
Compensarea – persoana sau firma pot propune anumite modalităţi (materiale sau simbolice) de acoperire a daunelor produse;
Strategiile de corectare – persoana sau instituţia acuzată trece la măsuri de îndreptare a daunelor produse:
a) restaurarea – se încearcă refacerea situaţiei de dinainte de evenimentele reproşate;
b) promisiunea – se iau angajamente că persoana sau instituţia va lua măsuri astfel încât faptele reproşate nu se vor mai repeta;
Umilirea – persoana sau firma acuzată îşi recunoaşte vinovăţia şi cere, în mod public, iertare pentru faptele imputate; uneori ea îşi poate ameliora imaginea prin prezentarea unor planuri de modificare a comportamentului său.

– au ca scop să arate că nu există nici un fel de criză sau că între organizaţie şi criză nu există o legătură de tip cauză-efect;
Strategiile distanţării – acceptă existenţa crizei, dar încearcă să slăbească legăturile dintre criză şi organizaţie, în scopul protejării imaginii acesteia;
Strategiile intrării în graţii – vizează câştigarea simpatiei sau a aprobării publicului pentru organizaţie prin conectarea acesteia la acele activităţi care sunt valorizate pozitiv de către public;
Strategiile umilirii – se încearcă obţinerea iertării publicului şi convingerea lui să accepte criza;
Strategiile suferinţei – se doreşte câştigarea simpatiei publicului prin asumarea suferinţelor produse de criză şi prin prezentarea organizaţiei ca o victimă a unei conjuncturi externe nefavorabile.

obiectivelor
Identificarea diferitelor categorii de publicuri
Stabilirea strategiilor
Stabilirea tacticilor şi
Realizarea documentelor suport ale acţiunii
Fixarea calendarului de lucru
Stabilirea bugetului
Lansarea şi derularea propriu-zisă a programului/campaniei
Stabilirea procedurilor de evaluare (a atingerii obiectivelor, încadrarea în timp, în buget, etc.)