Politica – fenomen social. Lecția 2 презентация

il exploateaza, Militarul ii apara pe cei doi, Contribuabilul plateste pentru toti trei, Lenesul se odihneste pentru toti patru, Betivul bea pentru toti cinci, Bancherul ii lasa fara bani pe toti sase, Avocatul ii minte pe toti sapte, Medicul ii omoara pe toti opt, Groparul ii ingroapa pe toti noua, Politicianul traieşte pe spinarea celor zece.

a politicii.

umane.
Viaţa socială este un proces permanent de interacţiune între oameni şi comunităţile sale, care urmăresc anumite interese şi scopuri.
„Esenţa politicii este iNTERESUL” (H.Morgenthau).

vedere, de atitudini şi de percepţii asupra unui subiect.
Acţiunea politică este o modalitate de a adopta în mod raţional o soluţie acceptabilă pentru o problemă comună. Dacă ar fi de acord unii cu alţii tot timpul, atunci politica nu ar mai fi necesară.
„Politica a devenit aceea că întruneşte în sine toate celelalte interese” (G.F.W.Hegel).

problemele erau aplanate prin intermediul mecanismelor de autoorganizare socială: tradiţii, obiceiuri, religie etc.
Viața socială devine tot mai complicată, apar diferite forme de diferenţiere: ca consecință - interese deseori devin incompatibile. Asupra societăţii umane planează pericolul dezintegrării iar de aici şi necesitatea aplicării unor metode de reglare mai eficiente.

specifică preocupată de crearea unor norme de comportament social obligatoriu pentru toţi. La această etapă în rezultatul unei dezvoltări sociale conştiente apare domeniul politic menit să asigure funcţionarea de ansamblu a societăţii.

diferite interese de grup, dar şi păstra ordinea şi asigura stabilitatea vieţii sociale.
Totodată, tendinţa de-a exercita un control asupra statului, precum şi utilizarea lui în promovarea anumitor interese a devenit un scop urmărit de diferite grupuri sociale.

intereselor de grup, care aveau un caracter social şi nu puteau fi soluționate fără intervenţia puterii publice, care presupunea şi aplicarea metodelor de constrângere. Fenomenul politic ia naştere în momentul în care un fapt social este gândit şi înţeles politic, adică politizat, devenind expresia unor nevoi şi dorinţe convertite în cereri ale membrilor societăţii către sistemul politic.

de grup, dar numai acelea care capătă un caracter conflictual şi necesitau implicarea în soluţionarea problemei a unei părţi-terţe în persoana puterii publice (STATUL).

grupuri în scopul acaparării, menţinerii şi utilizării puterii publice având ca finalitate realizarea intereselor sociale.

politicii.

unor caracteristici şi particularităţi.
Politica este analizată sub diverse aspecte:
- ontologic (de existenţă);
- morfologic (de structură);
- procesual (de proces).

interese dintre diferite grupuri sociale, care în procesul luptei pentru putere se conduc de anumite norme, reguli, valori, tradiţii etc.
Tendinţa de realizare a aspiraţiilor faţă de putere generează dihotomia „acapararea – menţinerea puterii”, care impune norme şi standarde comportamentale diferite pentru actorii politici, reflectate în strategii: aplanare – escaladare, dialog – confruntare, tensionare – destindere.

între subiecţii politicii.
Imposibilitatea perpetuării status-quo-ului este dovada unui grad înalt de mobilitate a relaţiilor politice.
Politica este un fenomen complex şi neuniform generat de contradicţii şi antagonisme, exprimate printr-o împletire dialectică a acţiunilor conştiente şi stihinice, organizate şi dezorganizate.

cu practici când oamenii sub influenţa unor factori de ordin subiectiv (credinţe, dogme, ritualuri, stări psihologice) reacţionează neadecvat la evenimentele ce au loc în societate.
Pe lângă aspectele raţionale, care predomină, în politică îşi au locul şi elemente iraţionale.

vieţii sociale, imprimându-i un caracter politic.
„Nimic prin natura sa nu este politic, dar orice poate deveni astfel” (Ph.Braud)
Orice fenomen al vieţii sociale poate însuşi calitatea de politic în dependenţă de direcţionarea interesului faţa de el din partea opiniei publice.

cărora se constituie domeniul vieţii politice. Fiecare din aceste grupuri îndeplineşte anumite funcţii: elitele – de reprezentare a intereselor populaţiei şi realizarea guvernării societăţii, iar grupele neelitare (masele) – de selectare şi control asupra activităţii elitelor, influenţare şi corectare a politicilor promovate.

decizii, acţiunile sub impactul factorilor emotivi şi iraţionali, existenţa tendinţelor centrifuge, sunt dovada caracterului acerb al concurenţei pentru putere.
Toate acestea ne demonstrează o mobilitate sporită, condiţionează ritmul înalt al transformărilor politice.

politicii.

faţă de putere;
raţionalizarea conflictelor, imprimarea relaţiilor intergrupuri unui caracter civilizat;
distribuirea şi redistribuirea avuţiei sociale în dependenţă de priorităţile anumitor grupuri;
gestionarea şi conducerea cu procesele sociale prin înaintarea unor scopuri generale de dezvoltare socială ca metodă principală de coordonare a intereselor de grup;

viaţa societăţii şi a statului. Prin intermediul politicii individul are şansa unei abordări realiste şi de o manieră raţională a evenimentelor şi proceselor, evitând impactul unor reacţii inconştiente, deseori cu urmări dezastruoase;

putere intre diferite grupuri aflate în conflict, elaborând şi utilizând în acest scop instituţii, metode, tehnici şi strategii speciale;
crearea realităţii. Politica are abilitatea de-a crea noi relaţii dintre oameni şi state, de-a transforma realitatea în conformitate cu planurile subiecţilor sociali, de-a elabora noi forme de organizarea socială, de-a stabili priorităţile în relaţiile omului cu natura etc.

din indivizi, grupuri sociale, organizaţii (partide, sindicate, biserica, statul, mijloace de informare, organizaţii internaţionale) care direct sau indirect participă la aplicarea puterii de stat.
În calitate de subiecţi ai politicii pot fi atât comunităţi sociale (grupuri, clase, naţii) cât şi persoane aparte (cetăţeni, lideri politici).

politicii ce stabileşte specificul activităţii orientate către puterea de stat, precum şi caracterul legăturilor reciproce dintre grupurile sociale, instituţiile puterii. Ele se desfășoară într-o luptă acerbă între oponenţi sau în baza unui consens.
În procesul relaţiilor politice oamenii se conduc de anumite norme, tradiţii, idealuri, care raportate la interesele sale constituie conştiinţa politică, în componentele sale ideologice, dar şi psihologice.

umane posedă calitatea de a se organiza la diferite nivele ale spaţiului social.
În cadrul fiecărui nivel de desfăşurare a proceselor politice sunt create instituţii, mecanisme şi tehnologii speciale de raţionalizare a conflictelor şi de reglementare a divergenţelor.

de mecanism global-planetar de soluţionare a conflictelor internaţionale.
Macropolitica - relaţiile din cadrul unui stat.
Mezopolitica - la nivel regional, structuri locale, instituţii şi organizaţii.
Micropolitica – cel mai inferior nivel de relaţii sociale, dar nu şi cel mai simplu.