Caracteristică succintă a angiospermelor презентация

în natură şi viaţa omului

flori în sistematică;
Să propună măsuri de ocrotire a plantelor;
Să demonstreze rolul plantelor în existenţa vieţii pe Terra.

plante. Mai bine de 100 miloane ani, angiospermele reprezintă grupul dominant de plante de pe suprafața pământului, datorită capacităţilor mai bune de adaptarela condiţiile schimbătoare de mediu.
Pentru angiosperme (Magnoliophyte) sunt caracteristice organe vegetale care au sămânța învelită într-un fruct (angio = inveliș sperme = sămânța), care este alcătuită din tegument, cotiledon (substanta de rezerva) și embrion.
În functie de numarul de cotiledoane angiospermele pot fi Monocotiledonate sau Dicoltiledonate.
O caracteristică esențială este prezența embrionului cu două cotiledoane. Există și specii cu un singur cotiledon ca de exemplu Ficaria sp., Cyclamen, dar acest unic cotiledon este rezultatul unui proces de reducere sau de concreștere.
Floarea este formată din: peduncul floral, receptacul, sepale, (totalitatea lor formează caliciul), petale, (totalitatea lor formează corola), stamine, (formează androceul) și carpele, care formează împreună, gineceul.
Dintre plante, angiosepermele prezintă cel mai înalt tip de înmulţire sexuată. Ovulele se formează în interiorul ovarelor florilor care ulterior devin fructe ce închid seminţe (ovule fecundate).

punct de vedere florile pot fi :         -hermafrodite: care au atat gineceu cat si androceu si care reprezinta aproximativ 80% din totalul angiospermelor;         -unisexuate: care au fie androceu fie gineceu;         -asexuate (agame): care sunt flori sterile, ce nu au nici androceu nici gineceu. Acestea sunt incapabile de reproducere.         In funcţie de aceste particularităţi angiospermele, la randul lor, pot fi:         -hermafrodite: indivizii au doar flori hermafrodite;         -monoice: indivizii au flori unisexuate femele si mascule;         -dioice: florile unisexuate femele si mascule sunt pe indivizi diferiti;         ginomonoice: indivizii au flori hermafrodite si flori unisexuate femele;         andromonoice: indivizii au fori hermafrodite si flori unisexuate mascule;         trimonoice (poligame): indivizii au flori hermafrodite si flori unisexate femele si mascule.         Componentele florii sunt:         -pedunculul;         -receptaculul;         -invelisul floral alcatuit din caliciu si corola;         -organele reproducatoare reprezentae de androceu si gineceu.         Formula florala reda alcatuirea unei flori utilizand semne conventionale, cifre si litere. De obicei formula florala este generala pentru toti indivizii ce apartin unei familii. Dintre simbolurile utilizate mentionam: "P"-reprezinta perigonul, "K"-reprezinta caliciul, "C" –corola, "A" –androceul, "G" –gineceul. Numarul de elemente florale se mentioneaza in dreapta simbolului, de ex: K5C5A5G5. In cazul in care numarul elementelor florale este nedefinit se foloseste semnul infinit (A∞G∞), iar daca elementele sunt concrescute se delimiteaza prin paranteze patrate: [C5A5]. Concresterea elementelor unei singure parti este redata prin utilizarea parantezelor rotunde: K(5), C(5), A(5), G(5).

pe axul florii.
Pentru reprezentarea grafică a elementelelor florale se utilizează figuri convenționale care imită secțiunile transversale prin elementele respective.

reproducator mascul. O stamină este alcatuită din filament staminal şi anteră. Filamentul este subţire, cilindric şi are rol de susţinere. Antera reprezintă partea fertilă a staminei şi produce grauncioarele de polen ce conţin gameţii masculi. Există unele specii (staminodii) la care staminele sunt sterile si unele specii la care acestea concresc cu gineceul, fenomen numit ginandrie, întâlnit la unele orhidee.         Androceul poate fi:         -dialistemon: dacă staminele sunt libere;         -gamostemon: dacă staminele sunt concrescute.         Gineceul cuprinde totalitatea carpelelor dintr-o floare şi reprezintă aparatul reproducător femel. Dupa numarul carpelelor acesta poate fi: monocarpelar, bicarpelar, tricarpelar, pentacarpelar sau policarpelar (în cazul în care conţine mai mult de cinci carpele).         Dupa poziţia pe care o ocupă pe receptacul faţă de celelalte elemente florale, gineceul poate fi:         -superior: dispus pe receptacul deasupra elementelor de inserţie ale celorlalte elemente florale;         -semiinferior: dispus intr-o crăpătura a receptaculului, iar celelalte elemente se prind pe marginile libere ale receptaculului;         -inferior: cand concreşte cu receptaculul iar elementele florale se inşira pe marginile concrescute ale receptaculului.         Gineceul este alcatuit din ovar, stil si stigmat.         Ovarul este partea bazală, voluminoasă care conţine ovulele. Acestea vor genera gameţii femeli.         Stilul este o prelungire o ovarului care face legatura dintre ovar si stigmat pe care îl susţine.         Stigmatul este partea terminală a stilului, acoperit cu o substanţă lipicoasă cu rol în captarea si menţinerea grauncioarelor de polen produse de anteră. Forma stilului si stigmatului variază în funcţie de specie.         Gineceul poate fi:         -apocarp (dialicarpelar): carpelele sunt libere;         -sincarp (gamocarpelar): dacă acestea sunt concrescute.

polen bicelular, celula –tub şi celula germinativă
3. diviziunea celulei generative
4. polen tricelular (spermatiile se găsesc libere în citoplasma celulei-tub)
5. germinarea grăunciorului de polen
6. Megasporul
7-8. prima diviziune a nucleului megasporei
9. a doua diviziune; etapa tetranucleară a megasporului
10. diviziunea a treia; etapa octanucleară
11. gametofit femenin matur
12. fecundarea dublă – o spermatie se contopeşte cu nucleul ovulului, alta – cu celula diploidă centrală

B

6: capsulă
7: sămânță

rămuroasă (Picea abies);
3 - fasciculată (Poaceae).

substanţelor organice care stau la baza tuturor lanţurilor trofice;
2. Purificatori ai atmosferei de gaze toxice;
3. Producătorii de oxigen;
4. Genaratorii ecranului de ozon – protecţia vieţii pe Terra;
5. Materie primă în construcţii, îndustria alimentară, farmaceutică.