Structura morfo-funcțională a aparatului respirator презентация

structură
3. Traheea – conformație, traiect și structură
4. Pulmonii – conformație și structură

Valentina și alții. Anatomia animalelor domestice. Vol.2, Timișoara, 2007
3.Coțofan V., Palicica R. și alții. Anatomia animalelor domestic. Vol.3,Timișoara, 2000
4.Coțofan V., Predoi G. Anatomia topografică a animalelor domestice. București, 2003
5.Damian A. Anatomie comparată Sistemul cardiovascular Editura Academicpres, 2001
6.Gheție V. Anatomia animalelor domestice, Bucuresti, 1950
7.Palicica R., Enciu V. Anatomia animalelor domestice. Vol.2, Chișinău,2003
8.Paștea E., Coțofan V. și alții. Anatomia comparată a animalelor domestic. Vol.2, București, 1985
9.Paștea E.,Coțofan V. și alții. Anatomia comparată a animalelor domestice. Vol.1, București, 1985
10.Spătaru Constantin Anatomia animalelor. Iaşi 2013
11.Spătaru Mihaela-Claudia Anatomia comparată a animalelor. Iași, 2009
12.Акаевский А.И. Анатомия домашних животных. Москва,1975
13.Акаевский А.И и др. Анатомия домашних животных Москва, 2005
14.Осипов И.П. Атлас анатомии домашних животных. Москва,1972

de organe la nivelul căruia se realizează hematoza.
În componența aparatului respirator intră două categorii de organe:
căile respiratorii, reprezentate de nas cu cavitățile nazale stângă și dreaptă, faringe, laringe, trahee și bronhii;
organele esențiale - pulmoni, situați în cavitatea toracică.

Nasul este reprezentat de un complex de formațiuni care circumscrie două cavități nazale, care comunică cu exteriorul prin narine, cu nazofaringele prin coane și cu sinusurile paranazale prin orificii speciale.

1. Cavităţile nazale - conformaţie şi structură

orală este reprezentată de narine (nările), orificii situate deasupra buzei superioare, de o parte și alta față de vârful nasului. Fiecare nară este delimitată de două aripi: medială și laterală reunite la nivelul a două comisuri: dorsală și ventrală. Structura nărilor include: un schelet cartilaginos, un strat de mușchi, pielea, vase și nervi.

provenite din cartilajul septului nazal, completează lateral peretele osos și formează scheletul nărilor.
Stratul muscular este format din mușchi care acționează asupra nărilor și buzei superioare: ridicător nazolabial, lateral al nasului, dilatator apical al nării,canin.
Pielea acoperă atât buzele cât și comisurile nărilor și se continuă în interiorul cavităților nazale cu mucoasa nazală.

Cartilajele nazale

bovină

porc

cal

câine

Cartilajul alar
Cartilajul nazal lateral dorsal
Cartilajul nazal accesoriu medial
Septul nazal
Lama cartilajului alar
Cornul cartilajului alar
Cartilajul nazal lateral ventral
Cartilajul nazal accesoriu lateral
Osul râtul

Pielea la nivelul comisurii dorsale invaginează la interior și formează un diverticul nazal sub forma unui deget de mănușă cu lungimea de 6-7 cm , numit și nara falsă.








Bovine. Vârful nasului se contopește cu buza superioară formând zona epidermică a botului prevăzut cu pori, care reprezintă deschiderea canalelor glandelor nazolabiale. Nările au aspectul literei ”S”, mai puțin mobile.

.

are ca bază anatomică osul râtului, cu rol în râmat și ca organ tactil. Nările sunt reduse, cu comisurile șterse, au aspect aproape circular.

Câine. Vârful nasului depășește în sens rostral buza superioară. Prezintă o zonă lipsită de păr și pigmentată diferit, numită planul nazal, fiind parcurs de un filtru adânc și lung ce se continuă și pe buza superioară.

bază oasele corespunzătoare.
Pe planșeu se găsesc două canale dispuse în formă de ”T”: canalul incisiv și organul vomeronazal.
.

mijlociu, ventral și comun.

Labirintul etmoidal ocupă porțiunea dorso-aborală a cavității nazale constituind corneții etmoidali..

Cavitatea nazală este formată din:

vestibulul nazal
cavitatea nazală propriu-zisă.

La limita dintre ele în apropierea comisurii ventrale a nării se deschide conductul lacrimo-nazal, prin care se varsă lacrimele care vin de la glanda lacrimală.

Peretele lateral prezintă creste longitudinale - inserţia corneţilor nazali.

în unele oase ale splanhnocraniului și neurocraniului.

Principalele sinusuri: frontal, maxilar, palatin, lacrimal și sfenoid. La acestea se adaugă sinusurile corneților nazali.

cavitar, cu pereţi musculo-cartilaginos, situat între faringe și trahee, în partea posterioară a spațiului intermandibular, suspendat la baza craniului de aparatul hioidian, într-o poziție oblică, reprezentând la majoritatea mamiferelor principalul organ fonator.

Cavitatea laringiană prezintă o intrare, prin care comunică cu faringele şi o ieşire prin care comunică cu traheea.

extrinseci :
mușchiul hiotiroidian
mușchiul hioepiglotic
mușchiul sternotiroidian

Mușchii intrinseci :
mușchiul aritenoidian transvers
mușchiul cricoaritenoidian dorsal
mușchiul cricoaritenoidian lateral
mușchiul cricotiroidian
mușchiul tiroaritenoidian la cal şi câine prezintă două porţiuni:muşchiul ventricular şi muşchiul vocal.
Ligamentele, pliurile mucoasei şi muşchii vocali alcătuiesc corzile vocale.

este împărțită în două porțiuni: intermembranoasă sau vocală și intercartilaginoasă, sau respiratorie.
Mucoasa laringelui căptușește cavitatea laringiană, formând în unele locuri pliuri și înfundături ( hernii ):
pliul ariteno-epiglotic, care împreună cu epiglota și cartilajele corniculate ale aritenoidelor delimitează intrarea în cavitatea laringiană;
recesul laringian median, prezent la cal și porc sub formă de mică înfundătură la baza epiglotei;
ventriculii laringieni laterali, prezenți la cal, câine și porc sub formă de înfundătură, în pereții laterali ai laringelui, fiind delimitați cranial de pliul vestibular și caudal de pliul vocal.
În corionul mucoasei se găsesc glande și ganglioni limfatici.

număr variabil de inele cartilaginoase incomplete la mamifere, unite între ele prin ligamente fibroelastice.
Traiectul traheei este împărțit în două porțiuni:

Porțiunea cervicală este menținută de fascia cervicală mijlocie.
Porțiunea toracică, cuprinsă între cele două foițe ale mediastinului precardiac, unde deasupra atriului stâng se bifurcă continuându-se cu bronhiile principale.

Traheea cuprinde în structura ei un schelet cartilaginos, ligamente inelare, mușchiul traheal, mucoasa, adventicea, vase și nervi.

3. Traheea - conformaţie, traiect şi structură.

inele traheale. Extremitățile libere se suprapun.

La bovine traheea are o lungime de 60-65 cm, alcătuită din 48-60 inele. Extremitățile libere sunt recurbate dorsal. Emite bronhia traheală ( accesorie ).

La porc traheea este scurtă de 25-30cm, alcătuită din 29-36 inele traheale. Extremitățile libere ale inelelor sunt depărtate între ele și privesc față în față. Emite bronhia accesorie.

La câine traheea este alcătuită din 42-46 inele cartilaginoase, capetele inelelor privesc față în față, distanțate între ele.

Bronhiile, dreaptă și stângă, reprezintă căile respiratorii rezultate în urma bifurcării terminale a traheei la nivelul bazei inimii.
De la originea lor și până la nivelul lobulilor pulmonari, bronhiile prezintă o succesiune de ramificații cunoscute sub denumirea de ”arborele bronhic”.

esențiale ale aparatului respirator, la nivelul cărora are loc hematoza.
Pulmonii au consistenţă moale,elastică şi de culoare roz-roşiatică, la care se descrie: o faţă costală, una mediastinală,o bază, un vârf, o margine dorsală şi o margine ventrală prevăzută cu incizuri.

Pulmonul, datorită incizurilor, este împărțit în lobi:
lobul apical (cranial)
lobul cardiac (mediu)
lobul diafragmatic (caudal)

Lobul diafragmatic al pulmonului drept este divizat de incizura venei cave caudale în lobul diafragmatic și lobul accesoriu (azygos).

4. Pulmonii – conformaţie şi structură

intralobulare (lobulare) se ramifică în bronhiole respiratorii, care la rândul lor se continuă cu câte 1-9 canale alveolare în care se deschid sacii alveolari.

Parenchimul tributar al unei bronhiole respiratorie constituie acinul pulmonar, care reprezintă unitatea morfo-funcțională a pulmonului.
Stroma pulmonară este alcătuită din țesut conjunctiv, bogat în fibre elastice.

Vasele sanguine ale pulmonilor sunt de două categorii:
funcționale, reprezentate de arterele și venele pulmonare
nutritive, reprezentate de arterele și venele bronhice.
Arterele pulmonare, dreaptă și stângă provin din trunchiul pulmonar și transportă sângele neoxigenat la pulmoni. Fiecare arteră se ramifică urmărind arborizația bronhică până la nivelul acinului pulmonar, unde formează o rețea capilară perialveolară, aici are loc hematoza.
Sistemul venos transportă sângele oxigenat de la pulmon la cord prin venele pulmonare.
Arterele bronhice se desprind din aorta toracică și transportă sânge oxigenat, se distribuie bronhiilor și stromei pulmonare, având rol nutritiv.
Venele sunt satelite arteriilor și se varsă în vena azygos.

în interiorul pulmonului, cu rol în conducerea aerului până la nivelul parenchimului pulmonar.

Bronhii lobare

Bronhii extralob.

Bronhie intralobul.

Bronhiole respiratorii

Canale alveolare

Saci alveolari

Alveole

Bronhie principală

Lobul pulmonar

Trahea

Bifurcaţia traheei