Stilul baroc în Italia презентация

Содержание

Arta europeană din sec. XVII se caracterizează prin prezența a două stiluri diametral opuse atît prin concept cît și formă (barocul și clasicismul). Aceste curente sau manifestat în diferite zone geografice

Слайд 1Stilul baroc în Italia
Realizat: Rusu-Paiu Elena

Слайд 2Arta europeană din sec. XVII se caracterizează prin prezența a două

stiluri diametral opuse atît prin concept cît și formă (barocul și clasicismul). Aceste curente sau manifestat în diferite zone geografice forte apropiate – clasicismul în Franța, barocul – Italia. Forme ale stilului baroc apar încă din a II-a jumatate a sec. XVI, paralel cu manierismul și cu renașterea în creația lui Michelangelo, Tintoreto ș.a., el atingînd apogeul în sec XVII, acest secol fiind numit epoca barocă. Etimologic cuvîntul derivă de la denumirea dată în limba spaniolă sau portugheză unei perle de formă neregulată și indică sensul de ciudat și extravagant. În linii generale premisele apariției stilului baroc sînt de ordin istoric, psihologic și estetic. Apariția sa a fost favorizată de avîntul artelor și științelor care au avut loc pe fundalul unei prosperități economice generale ale statului italian. În această perioadă se descoperă în știință noțiunea de curbă elicoidală (Pascal), forța gravitației (Leibniț și Newton). Pe plan social și religios în această perioadă are loc a II-a fază a contrareformei în care catolicismul caută să recîștige terenul pierdut prin promovarea în domeniul culturii a unei arte cu caracter grandilocvent, menită să impresioneze afectiv.

Слайд 3Stilul baroc se împarte în următoarele etape: 1 Barocul timpuriu (cca 1580-1630)

- caracteristici incipiente 2 Barocul de apogeu (cca 1630-1700) - perioada exploziei particularităților esențiale ale arhitecturii baroce ce conține toate atributele generale acestui stil 3 Barocul tîrziu (≈ 1700-1750) - în care stilul se îndreaptă spre forme clasicizante.

Слайд 4Ca ″teren″ de manifestare barocul se răspîndește aproape în toate genurile

artei (arhitectură, sculptură, pictură, arte decorative, muzică, literatură etc.) În artele plastice barocul se exprimă prin mișcări exagerate, expresii dinamice, gesturi teatrale, nefirești, expuse în racursiuri foarte puternice; prin efectele contrastante ale luministicii și cromaticii; prin iluzia optică; abordarea unei tematici sociale suprapusă uneori cu subiectele religioase etc.

Слайд 5Arhitectura Marele merit al arhitecturii baroce constă în revoluționarea gîndirii spațiale

care urmărește o interacțiune între spațiul interior și exterior, la această etapă arhitectura renunță la tipul medieval de palate cub, curte interioară, ea prezentîndu-se cu planuri în formă de T sau U, cu spații intermediare a grădinilor, parcurilor, străzilor astfel formîndu-se un tot unitar între volumele construite și natură. Planul general al unui ansamblu de construcție este de multe ori radiant, el pornind de la o clădire centrală sau de la o piață în mijlocul căreia se află, se înalță o fîntînă, obelisc ori o statuie grandioasă.

Слайд 6Edificiile religioase ale stilului baroc se caracterizează prin dimensiuni cînd mici,

cînd enorme, cupolele fiind uneori pictate cu fresce ce reprezintă decorații cu figuri ce plutesc printre nori sugerînd zborul spre înălțimile celeste. Atît în planuri cît și în elevații la clădiri sau ansambluri urbane se utilizează forme ce să permită dinamizarea spațiului și volumului. Un element caracteristic al stilului baroc este forma eliptică întîlnită și în tratarea planului și ca element decorativ în intrioare și fațade. La exterior se folosesc pilaștri adosați (Stâlp (Rezemată, alipită unui perete fără a face corp comun cu acesta) paralelipipedic prevăzut de obicei cu o bază și cu un capitel, care servește ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid), firide (Adâncitură de forma unei ferestre oarbe lăsată într-un zid) și nișe cu statui, fațadele fiind marcate de frontoane impunătoare și blazoane ovale. Și interioarele bisericilor sînt abundent ornate mai ales altarele unde se folosea ″tot ce este mai prețios″: aur, argint, marmoră colorată, bronz, așa încît el să fie vizibil pentru toți să captiveze prin strălucirea și splendoarea sa.

Слайд 7Pilaștri adosați Santa Susanna Roma

Слайд 9Firide

Слайд 11Printre arhitecții cei mai importanți din această perioadă este Francesco Borromini,

Gian Lorenzo Bernini, Pietro da Cortona. Bernini este una din figurile dominante ale artei baroce, își începe activitatea ca sculptor dar se manifestă și ca arhitect, pictor, poet, urbanist ș.a. asemenea artiștilor din renaștere. Ca arhitect șef al catedralei sf. Petru din Roma, construiește grandioasa piață ″barocă″ în formă ovală.

Слайд 12Piață ″barocă″ în formă ovală a catedralei Sf. Petru

Слайд 17O altă capodoperă a umanismului baroc a fost și biserica Sant

Andreea Al‘Quirinale, are un plan orientat transversal față de intrare, o fațadă dinamică, executată într-un relief puternic.

Слайд 18Sant Andreea Al‘Quirinale

Слайд 23Altă capodoperă a sa este Scala Regia de la Vatican unde

folosește diferite elemente scenografice, iluzii optice, paralele forțate, puternice iluzii de lumină și umbră.

Слайд 24Scala regia de la Vatican

Слайд 26Dintre operele create de Francesco Borromini sînt biserica Sant Carlo alle

Quatro Fontane care are la colțuri 4 havuzuri cu forme concave și convexe. Colegiul Sant Agnes este mai clasic, cu tratare decorativă unde apar și două turnulețe.

Слайд 27Biserica Sant Carlo alle Quatro Fontane

Слайд 32Patru fîntîni care străjuiesc intersecția

Слайд 37Pietro da Cortona a construit în Roma biserici, cea mai semnificativă

este biserica Santa Maria della Pace.

Слайд 38Biserica Santa Maria della Pace

Слайд 40Alt edificiu construit în stil baroc este biserica Santa Maria della

Salute din Veneția construită de Baltasare Longhena pe canalul Grande cu ieșire spre mare.

Слайд 41Santa Maria della Salute din Veneția

Слайд 46Alături de arhitectura ecleziastică în stilul baroc se dezvoltă și arhitectura

civilă, ce pare mai conservativă deoarece păstrează mai multe elemente tradiționale a spiritului renascentist. În urma contaminării gustului estetic al laicilor italieni cu trăsăturile stilului baroc, apar așa edificii precum palatul Barberini construit de Maderna și Bernini, Villa Falconeri a lui Borromini ș.a.

Слайд 47Palatul Barberini

Слайд 49Scara în spirală a lui Borromini

Слайд 51Villa Falconeri

Слайд 53În acest compartiment se pot amplasa și construcțiile decorative cum sînt

piețele și fîntînile. Mai semnificative sînt fîntîna Tritonului din piața Barberini, autor Bernini. Altă fîntînă, fîntîna celor 4 fluvii din piața Navona, autor Bernini (4 rîuri din lume Gange, Rio della Plata, Dunărea, Nilul).

Слайд 54Fîntîna Tritonului din piața Barberini, autor Bernini

Слайд 56Fîntîna celor 4 fluvii din piața Navona, autor Bernini

Слайд 59Alt ansamblu sculptural este Fontana di Trevi, realizat de Pietro Bracce

și de arhitectorul Nicolo Salvi. Figura centrală a fântânii Trevi este Neptun, zeul mării, care se află într-un car de luptă ce are forma unei scoici, tras de doi căluți de mare. Unul dintre cai este nărăvaș iar celălalt este calm și supus. Aceștia simbolizează dispoziția fluctuantă a mării. La stânga lui Neptun se găsește o statuie ce reprezintă abundența, iar cea din dreapta reprezintă sănătatea perfectă. Deasupra sculpturilor se găsesc basoreliefuri, unul din ele înfațișând-o pe Agripa, fata dupa care a fost denumit apeductul. Apa de pe fundul fântânii reprezinta marea. Legenda spune că cel ce aruncă o monedă în apa se va întoarce la Roma. Aceasta moneda trebuie aruncată peste umăr cu spatele la fântână.

Слайд 60Fontana di Trevi

Слайд 63Sculptura barocă Sculptura este subordonată arhitecturii, ea avînd un rol auxiliar de

reliefare a frumuseții ansamblului arhitectural. Faptul că mulți arhitecți erau totodată și sculptori și pictori duce la facilizarea rezolvării construcției ansamblului. Sculptura în acest secol sa bucurat de o prețuire imensă deoarece sau lucrat fîntîni, monumente funerare, statui, busturi ale principilor și cardinalilor, personajelor marcante ale vremii etc. De asemenea sa acordat o atenție deosebită altarelor ele avînd scopul să concentreze atenția credincioșilor asupra lor. Cel mai remarcant dintre sculptori este Gian Lorenzo Bernini. El a tratat într-o atitudine lirică deopotrivă și subiecte mitologice și religioase. Dintre lucrările lui cele mai importante sunt Apollo și Dafna, Răpirea Prozerpinei, David, Extazul Sfintei Teresa, Mormîntul papei Alexandru al-VII, Baldachinul din catedrala sf. Petru din Roma ș.a. În primele 3 lucrări realizate la o vîrstă relativ tînără (24 ani, la comanda cardinalului Scipione Borgheze), se mai resimte încă în linii mari tradiția artei antice și renașterii și doar anumite detalii precum sînt gura deschisă care țipă a lui Dafna, dinamismul mișcării figurilor, cînd aerate (Apollo, Dafna, Prozerpina), cînd mai ponderate (David, Pluton), relevă primele simptome ale stilului baroc.

Слайд 64Autoportret Bernini

Слайд 65Apollo și Dafna

Слайд 68Răpirea Prozerpinei

Слайд 70Redarea figurilor într-o divergență de axe ușor exagerate implică vizionarea sculpturilor

din mai multe puncte de vedere, deși uneori cum e cazul grupului Apollo și Dafna sentimentul spațialității este atenuat de aspectul ″pictural″ al formei ce necesită un fundal concret.

Слайд 71Cel mai semnificativ model al creației lui Bernini e socotit altarul

Sf. Teresa de la biserica Santa Maria della Vitoria din Roma, care se caracterizează prin elemente patetice (impresionante) exterioare, decorativitate, teatralitate, picturalitate (plasat într-o nișă în spatele grupului sînt raze aurii, razele sînt luminate de o lumină naturală). În părți sînt reprezentați comanditarii acestui grup statuar.

Слайд 72Un moment important al ansamblului este interpretarea veșmîntului, conform reglementărilor impuse

sde consiliul de la Trento se interzicea reprezentarea nudurilor în locurile publice, fapt de care Bernini ține cont atunci cînd sculptează figurile. Aceste figuri erau în întregime acoperite de draperii ce încep să aibă în această epocă o viață proprie (în baroc draperiile accenueează starea psihică a personajului, sentimentele lui.)

Слайд 73Acest grup sculptural spre deosebire de Apollo și Dafna și Răpirea

Prozerpinei se particularizează printr-o trăsătură remarcabilă cum este picturalitatea sa, subliniată și de efectele policromiei materialelor întrebuințate și de liniile și planurile contrastante utilizate în compoziția generală.

Слайд 74Extazul Sfintei Teresa

Слайд 81O altă lucrare a lui Bernini executată cu aceleași mijloace este

mormîntul papei Alexandru al VII-lea, din Bazilica Sf. Petru din Roma, aici se întîlnește acea atitudine teatral patetică a figurilor de asemenea și iluzia optică a perspectivei (figurile din I-ul plan sînt intenționat mărite, comparativ cu cele din spate), la fel și policromia (figurile sînt executate din marmoră albă, perdeaaua în marmoră roșie, piedestalul în marmoră verde, fundalul are ornamente dispuse sub formă de mozaic, aplicate auriu, iar figura morții interpretată în bronz).

Слайд 82Mormîntul papei Alexandru al VII-lea

Слайд 84La fel policrom este Mormîntul papei Urbino al VIII-lea, dacă în

această operă sculptura tinde spre picturalitate, atunci în altarul San Tomaso de Villa Nova, pictura se alătură sculpturii, spre exemplu în compoziția ce reprezintă trinitatea, dumnezeu tatăl apare sculptat în ronde-bosse, iar fiul și sf. Duh sînt pictați într-un medalion de dimensiuni foarte mari. Bernini a lucrat spre exemplu și sculpturi pentru uz exterior (statuile de pe colonada pieței Sf. Petru din Roma, din fîntîni și piețe), dar și portrete. Dintre lucrările sale mai reprezentative sînt portretul ducelui D‘Este, portretul bust al regelui Ludovic al XIV-lea. Aceste portrete vor forma prototipul portretului (de aparat) ce se va răspîndi mai tîrziu în Europa. Aici se întîlnesc trăsături ale stilului baroc cum sînt divergența axelor, curbele draperiilor cu falduri animate parcă de bătaia vîntului etc.

Слайд 87Portretul bust al regelui Ludovic al XIV-lea

Слайд 88O altă lucrare a lui Bernini este Baldachinul din Biserica Sf.

Petru din Roma.

Слайд 92Un alt sculptor din epoca respectivă este Alesandro Algardi, spre deosebire

de Bernini el este mult mai echilibrat, mai ponderat și mai fidel clasicismului, calități ce sînt vădite în sculpturile: - monumentul lui Leon al XI-lea din catedrala Sf. Petru - Cardinalul Paolo Emilio Zacchia - statuia papei Inocențiu al X-lea ș.a. Aceste lucrări sînt mai calme lipsite de agitație și fără policromie evidentă. Sculptura barocă se caracterizează prin exces de curbe și torsionări ale formelor, prin policromia materialelor utilizate, prin alternarea formelor volumetrice cu bidimensionalitatea picturii plane și prin redarea veridică a expresiei feței care exprimă diferite stări psihice.

Слайд 93Monumentul lui Leon al XI-lea din catedrala Sf. Petru

Слайд 94Statuia papei Inocențiu al X-lea

Слайд 95Cardinalul Paolo Emilio Zacchia

Слайд 96Papa Innocenzo X

Слайд 97Pictura barocă pictura italiană din sec. XVII se împarte în două categorii: -

pictura decorativă în cadrul arhitecturii - pictura de șevalet În această perioadă sau realizat lucrări de dimensiuni mari în frescă și tablouri în ulei, pe teme religioase și mitologice, portrete, scene de gen, vedute (peisaj de oraș).

Слайд 98Pictura epocii respective diferă relativ de viziunea plastică a artei renascentiste,

ea particularizîndu-se prin virtuozități tehnice cum ar fi afectele de trompe l‘oeil ((din francezul tromper = "a înșela", "a induce în eroare" și l'œil = "ochiul";) este o tehnică artistică utilizată în pictură în scopul creării iluziei de tridimensionalitate.) ce ajută la sugerarea spațiului; racoursiurile figurilor (Procedeu de redare a unui subiect prin pictură, sculptură sau fotografie, micșorând dimensiunile prin efectul perspectivei), clar obscurul (este un termen desemnând un procedeu grafic și pictural cu ajutorul căruia se obține redarea volumelor, perspectivei și a "adâncimii" unei imagini fie prin redarea gradată și clară a umbrelor și a luminii, fie prin folosirea contrastelor puternice între lumină și întuneric.), precum și desfășurarea imaginilor pe suprafețe foarte vaste (pe tavane, zidurile palatelor).

Слайд 99Printre pictorii decoratori italieni cei mai însemnați sînt: Guido Reni, Guercino,

Pietro da Cortona. În frescele decorative de pe plafoanele palatelor și bisericilor italiene, artiștii au recurs la perspectiva aeriană și plafonată, la prelungirea iluzorie a spațiului arhitectonic în scopul sugerării profunzimii mai mare a spațiului mic în realitate. Și aici ca și în sculptură mișcările figurilor ce plafonează în aer sînt forțate, teatrale. Acese trăsături se pot observa în fresca Aurora (de la Casino Rospegliosi) de Guido Reni și în fresca cu acelaș nume de la villa Ludovisi și în plafonul palatuluii Barberini de Pietro da Cortona. De ex: Aurora lui Reni, este înfățișată ca un tablou încadrat într-o ramă ornamentată cu stuc (ipsos), iar cea a lui Guercino este o pictură iluzionistă, efectuată pe un tavan ce reprezintă cerul, pe fundalul căruia apar elemente arhitecturale, relizate într-o perspectivă plafonată.

Слайд 100Aurora (de la Casino Rospegliozi) de Guido Reni

Слайд 101Aurora. Guercino. Casino Ludovisi

Слайд 102Annibale Carracci-Triumful lui Bacchus și Ariadnei

Слайд 103Palazzo Barberini, Roma, Pietro da Cortona

Слайд 104Divina Providență, Pietro da Cortona

Слайд 105 Pictura de șevalet italiană din sec. XVII se asociază cu numele

lui Michelangelo da Caravaggio, care se deosebește de ceilalți printr-o individualitate artistică foarte originală, el a creat o artă cu totul diferită de cea de pînă atunci, apărînd ca un deschizător de drumuri și reformator prin faptul că a depășit formulele deja împietrite și s-a dedicat neînfricat lumii reale, abordînd diverse teme, creația s-a gravitează în fond în jurul celei religioase. Arta sa se divizează în trei etape: 1 din 1591 – 1599 cînd lucrările sale apar sub formă pur naturală, totodată idealizate 2 din 1599 -1606 creează cele mai importante lucrări pînă la Adormirea Maicii Domnului 3 din 1606 – 1610 depășește hotarele stilistice a etapelor anterioare.

Слайд 106Dacă lucrările din perioada de debut mai poartă amprenta unei estetizări

“ideale“, a unei atmosfere lirice vădite prin linii sinuoase, jocul fin al umbrei și luminii, chipuri îndulcite, într-un fel feminizate, elemente alese (vase de sticlă, flori, fructe, instrumente muzicale etc.) (Băiatul cu lăuta, Natură moartă, Bahus, Repaus în timpul fugii în Egipt), dar în faza următoare Caravagio pe lîngă faptul că-și schimbă tematica cea religioasă, se adresează tot mai mult studiului lumii reale (eclerajul (lumina)), tipajele fizionomice, comportamentul oamenilor ș.a.

Слайд 107Michelangelo Merisi da Caravaggio Băiatul cu lăuta

Слайд 108Natură moartă

Слайд 111Dragostea învinge totul

Слайд 112Sintetizînd aceste fenomene el transformă pictura mitologică idealizată într-o simplă pictură

de gen. Relevînd astfel un contrast atît cu stilistica artei oficiale cît și cu principiile dogmei religioase. Tablourile din perioada respectivă se caracterizează printr-un naturalism pronunțat al figurilor, printr-o dinamică a compoziției, prin contraste formale (de ecleraj, linii, forme). În asemenea lucrări totul devine luptă, linia e viguroasă, culoarea contrastantă, schemele compoziționale diferă de structura piramidală din renaștere, și apare sub formă de cruce oblică, diagonală, zig-zag. Tipajele fizionomice expresive, tendințele realismului se mai manifestă prin redarea veridică a elementelor atributive din compoziție (sfinți cu ochelari "Chemarea Sf. Matei", apostoli desculți: "Adormirea Maicii Domnului ", " Punerea în Mormînt ", "Crucuficarea Sf. Petru ", " Sfîntul Toma necredinciosul ")

Слайд 113Chemarea Sf. Matei

Слайд 114Adormirea Maicii Domnului

Слайд 115Punerea în Mormînt

Слайд 116Crucuficarea Sf. Petru

Слайд 117Cina de la Emmaus

Слайд 118Muzicanții

Слайд 119Pe lîngă Caravagio în Italia în epoca respectivă, mai precis la

hotarul sec. XVII-XVIII au activat și Alessandro Magnasco, Giusepe Maria Crespi, Giovani Tiepolo, Francesco Guardi, Giovani Canaletto. Ei manifestîndu-se mai ales prin lucrări cu scene mitologice, portrete, peisaje, vedute etc. În peisaje accentul era pus pe oameni, îmbrăcați în costume de sărbătoare, mascați, pe ruinele Romei antice etc. Unele pînze prin conținutul imaginii au mai mult valoare documentară decît artistică, fiind executate în tușe mici dinamice, într-o gamă aproape monocromă, ele sînt lipsite de viață și se aseamănă uneori cu niște ilustrații (erau peisaje mai mult topografice - Bellotto)

Слайд 120Bellotto

Слайд 123Giovani Canaletto

Похожие презентации

Культура как система ценностей и норм 582
Праздник Пасха Христова 262
Продавні культури на теренах України 845
Солтүстік Америкадағы этностар мен халықтар. Мәдениеті 409
Буддизм. Буддистские монахи 295
Культура раннего Возрождения в Италии 374

Обратная связь

Если не удалось найти и скачать презентацию, Вы можете заказать его на нашем сайте. Мы постараемся найти нужный Вам материал и отправим по электронной почте. Не стесняйтесь обращаться к нам, если у вас возникли вопросы или пожелания:

Email: Нажмите что бы посмотреть 

Что такое ThePresentation.ru?

Это сайт презентаций, докладов, проектов, шаблонов в формате PowerPoint. Мы помогаем школьникам, студентам, учителям, преподавателям хранить и обмениваться учебными материалами с другими пользователями.

Для правообладателей

Яндекс.Метрика