Слайд 2La sfîrșitul secolului al XVII-lea, cînd în întreaga Europă era răspîndit
stilul baroc, arhitectura spaniolă, care totdeauna la exterior era picturală și spectaculoasă, a adoptat stilul baroc.
Arhitecții spanioli au utilizat acest stil mai mult în edificiile de cult, care erau adresate poporului, și trebuia să impresioneze și să arate puterea bisericii.
Edificiile religioase în stil baroc, puțin ce diferă de aceleași edificii ale aceluiași stil din Italia.
Fațada bisericii din Valencia se distinge printr-un carater italian.
Слайд 4Catedrala "Sfanta Maria" este un edificiu în stil gotic, deși unele
părți au fost adăugate în epocile ulterioare. Cele trei portaluri sunt în stil romanic, gotic și, respectiv, baroc. Capela principală, Capilla Mayor, este în stilul baroc, în timp ce alte două capele laterale au fost construite în stilul neoclasic. Turnul cu clopot, de formă octogonală, numit Micalet sau Miguelete, este simbolul orașului.
Слайд 7Un reprezentant strălucitor a stilului baroc spaniol a fost arhitectul José
Benito Churriguera (1665-1725), el a venind dintr-o familie de arhitecți și sculptori.
Слайд 8Churriguera (Ciurighera) și discipolii săi au lăsat o urmă adîncă în
arhitectura Spaniei. În afara edificiilor arhitecturale, el a efectuat multe lucrări decorative, mai ales în locurile de cult: a creat altare mari sculptate, aurite. Modul de lucru a lui Churriguera era numit Churrigueresque. Adepți ai acestui mod de a crea monumente arhitecturale, l-au depășit pe Churriguera ele fiind mai abundent decorate și cu forme din cele mai bizare.
Слайд 9Altarul de la mănăstirea San Esteban de la Salamanca, proiectat în 1692, lucrarea care
a avut un mare impact și a cauzat apariția stilului
churrigueres.
Слайд 10Acest altar grandios, a cărui construcție a necesitat mai mult de
patru mii de bucăți de lemn, a inaugurat arhitectura barocă din secolul 18. Acesta a fost proiectat în 1693 de către José Benito Churriguera, care și-a câștigat faima la Salamanca, în 1689.
Слайд 11Altar din lemn de Jose Benito Churriguera
Слайд 12Stilul Churrigueresque a câștigat popularitate ca stil baroc național spaniol. Suprafețele
tratate în acest stil, au forme sinuoase arcuite atractive, sofisticate și decorative. Liniile curbe ale stilului Churrigueresque dau interiorului un aspect unic, inedit.
Слайд 16Exemplu de palate construite în acest stil baroc spaniol pot servi
- palatul marchizului de Dos Aguas din Valencia. Decorarea fațadei palatului are un caracter plin de rafinament, lux și bogăție.
Слайд 17Palatul marchizului de Dos Aguas din Valencia
Слайд 22În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în Spania începe
construcția edificiilor arhitecturale în stil clasic. Se observă influența clasicismului asupra stilului Churrigueresque, și se face o trecere treptată, lină, o desprindere de stilul baroc.
Слайд 23Sculptura barocă în Spania
Vorbind despre sculptura barocă în Spania, ne referim
la tot teritoriul controlat de către monarhia spaniolă din secolul al XVII:. Lombardia, Neapole, Flandra și America. Sculptura în stil baroc în Spania a avut propriile ei particularități: ea a plecat de la tradițiile Renașterii și s-a axat pe pasiune, extaz, apelând la sentimentele publicului.
Слайд 24Luînd în considerare caracteristicile locale, se pot distinge mai multe școli
în sculptura acelei perioade. Un mare reprezentant al școlii Valladolid a fost maestrul Gregorio Fernandez, care a parcurs drumul de la manierismul târziu pînă la apogeul barocului. Interesată este lucrarea sa " Pieta " ( 1617 ), pentru mănăstirea augustiniană din Valladolid.
În Andaluzia, toate activitățile sunt concentrate în două orașe - Sevilla și Granada, unde sculptorii subliniau realismul imaginilor sacre, dar le accentau latura emoțională și spirituală.
În Sevilla, putem urmări evoluția de la naturalismul mistic și ascetic a lui Juan Martínez Montañés
pînă la barocul avansat a lui Pedro Roldan.
Слайд 29În activitatea primului prezintă interes chipurile Sf. Ieronim (1600) și Sf.
Francisc Xavier (1619), și în lucrările celui de-al doilea - decorarea altarului din Catedrala din Sevilla (1670-1672).
În Granada creația lui Alonso Kano s-a dezvoltat de la baroc la clasicism, care este bine ilustrat în lucrarea "Imaculata" din sacristia (Clădire sau încăpere anexă a bisericilor catolice, în care se păstrează obiectele de cult și veșmintele preoțești ) catedralei din Granada (1655).
În perioada anterioară rococo-ului, în Murcia a lucrat activ Salsilo Francisco. Catalonia este renumită pentru altarele frumos decorate.
Слайд 30Sf. Ieronim Juan Martínez Montañés
Слайд 34Detaliu Îngroparea lui Hristos din altarul Spitalului de Caritate din Sevilla, una dintre cele mai
importante lucrări ale Pedro Roldán.
Слайд 35Sculptura regelui Fernando III din Castilia (1671). Sfântul rege este înfățișat cu o
sabie într-o mână și orb, Catedrala din Sevilla.
Слайд 36Jose Risueno – este cel mai bun sculptor al barocului tîrziu.
Altar din Biserica San Ildefonso, Granada
Слайд 40Spre deosebire de Italia sau Franța, unde, împreună cu teme religioase
este larg cultivată și sculptura cu tematică mitologică, în barocul din Spania are un caracter pur religios. De o mare popularitate s-a bucurat sculptura din lemn, pe care apoi o colorau. Un exemplu tipic este Pietà (1617, Muzeul Național de Sculptură, Valladolid). Acest grup sculptural făcut de Gregorio Fernandez, este plin de patos profund.
Слайд 41Pictura barocă în Spania
Ceea ce au produs pictorii spanioli în această
perioadă, apare ca una din culmile artei spaniole.
Reprezentanții cei mai semnificativi ai stilului baroc spaniol sînt El Greco, Murillo, Ribera, Zurbaran, Velascquez.
Pictura spaniolă este caracterizată prin decorativitate, instabilitate, prin rafinamentul formelor sofisticate, dualitatea idealului și realului, prin ascetism, dezordine, sublim și ridicol.
Слайд 42Zurbaran
Francisco de Zurbarán (n. 6 noiembrie 1598, Fuente de Cantos - d. 27 august 1664, Madrid) a fost un pictor spaniol,
din perioada "secolului de aur spaniol", remarcabil pentru operele sale cu teme religioase, în care arta sa demonstrează o mare forță vizuală și un profund misticism. Datorită stilului său auster și sumbru, precum și folosirii tehnicei de "clarobscur", a fost denumit "Caravaggio al Spaniei". Cu timpul stilul său evoluează, compozițiile se clarifică în tonuri mai acide, pentru a se apropia de maeștrii italieni ai manierismului târziu.
Слайд 44Cristos cu Fecioara Maria în Nazaret
Слайд 49Termenul de las bodegones, desemnează în pictura spaniolă tablouri care reprezintă scene
cu un subiect anumit sau natură moartă. Singura "natură moartă" semnată și datată de Zurbarán este tabloul în care se văd patru lămâi pe o farfurie, patru portocale cu frunze și flori, o cupă pe o farfurie metalică alături de un trandafir. Alte tablouri reprezintă vase de metal sau de lut ars, dispuse totdeauna în același plan, aranjate ca obiectele de cult liturgice pe altar. Indiferent de caracterul lucrurilor înfățișate (obiecte, animale, fructe sau flori), schema prezentării este întotdeauna aceeași: dispunerea obiectelor în șir, iluminarea frontală, fundalul întunecat, ceea ce degajă o profundă impresie de simplitate și reușește să insufle viață lucrurilor neînsuflețite.
Слайд 50Lămâi, coş cu portocale şi o cupă cu un trandafir
Слайд 51Jose Ribera
Inițierea artistică, dobîndită sub autoritatea pictorilor locali, a completat-o în
Italia, idealul său fiind copierea anticului, socotit sinteză a naturii. În Italia a studiat problemele cromatismului savant și al luminozității subtile, caracteristice armoniilor picturilor lui Bellini, Giorgione, Tizian.
Ribera abordează subiecte libere, cu personaje de la periferia societății, asemănătoare celor din lucrările lui Caravaggio.
Viziunea acestuia îl pasionează și îi dă curajul unei interpretări personale.
Слайд 52Subiecte din Biblie ori mitologie sunt penru Ribera pretexte de prezentare
a chipurilor populare de spanioli, uzați de munca grea, slabi și osoși – chipuri de țărani sau fizionomii alese din plebea orașului cu fețele ridate și aspre, arse de soarele Mediteranei.
Слайд 61În morfologia epocii Ribera aduce multe soluții noi. Schemele compoziționale complexe,
de fiecare dată altele, nu mai sunt cele clasice. Structurile stabile și echilibrate ale Renașterii, piramida și triunghiul, sunt înlocuite de soluțiile barocului. Diagonala, vârtejul, curba, spațiul deschis sau anularea cadrului sunt folosite cu precădere de Ribera. Mare cunoscător al anatomiei, el pictează corpul uman în mari pachete musculare, valorate de clarobscur, care lasă epiderma luminată, tratată pictural.
Слайд 62 Murillo
Bartolomé Estebán Murillo (Sevilia, 31 decembrie 1617 - Cádiz, 3 aprilie 1682) a fost un pictor spaniol al sec. al XVII-lea.
Este una dintre cele mai importante figuri ale picturii baroce, spaniole.
Primele sale opere au fost influențate de Zurbarán, Ribera și de Alonso Cano, opere de mare realism și cu un stil deosebit care însă, cu timpul, au suferit o evoluție remarcabilă. Tablourile sale au căpătat importanță și datorită faptului că ele coincideau cu gustul burghez și aristrocratic mai ales în tematicile religioase.
Слайд 63În 1645 a pictat 13 pânze pentru chiostrul (curte cu coloane) bisericii San Francisco El
Grande din Sevilia; acestea se numără printre pânzele care i-au adus cea mai mare faimă. Realizarea celor două tablouri pentru Catedrala din Sevilia au constituit pentru el izvorul inspirației și al specializării în cele două tematici, care i-au adus cea mai mare notorietate: nenumăratele «Preacurata cu Pruncul» și «Imaculata».
Слайд 71"Doi copii mâncând harbuz și struguri"
Слайд 73Diego Velázquez
a fost cel mai remarcabil pictor spaniol al tuturor
timpurilor și unul din portretiștii supremi în istoria arelor. El realiza adevărate capodopere încă din adolescență, iar la vîrsta de 24 de ani devenea pictorul favorit al regelui filip al IV-lea – o poziție pentru care nu a avut rivali întreaga viață. Regele îl admira atît de mult, încît la numit în diverse posturi prestigioase la curte, acestea limitînd însă timpul disponibil pentru pictură. Cu toate acestea a creat însă o magnifică galerie de portrete ale figurilor de la curtea regală, incluzînd nu doar membrii ai familiei regale și ai aristocrației, ci și triștii pitici, sursa de amuzament a stăpânilor. În timpul celei de-a doua vizite în Italia, a realizat și un portret al papei și a fost aclamat de pictorii Romei. Cariera sa a culminat odată cu ridicarea la rangul de cavaler – primul artist spaniol care a fost onorat cu un astfel de titlu.
Слайд 75Portretul infantelui Baltasar Carlos
Слайд 76Christos în casa Martei și Mariei
Слайд 78La începuturile carierei sale tablourile religioase au reprezentat o mare parte
din opera sa. Printre ele este tabloul Imaculata concepțiune. Tânăra sa soție pare să fi fost modelul acestui tablou. Lucrarea ilustrează ideea conform căreia Fecioara Maria, singura dintre femei, l-a zămislit pe Iisus fără păcat.
Слайд 79Filip al IV-lea este subiectul a aproximativ 12 portrete realizate de
Velasquez care au supraviețuit.
Acestea urmăresc transformarea regelui dintr-un tînăr lipsit de experiență într-un bătrîn dezamăgit de viață.
Слайд 83Copii familiei regale
Filip Prosper
Слайд 84Margareta Tereza în rochie roșie
Слайд 86Las Meninas
Domnișoarele de onoare
recunnoscută drept una din cele mai impresionante picturi
din istoria artei occidentale, nenumărate analize au încercat să redea cu exactitatee mesajul tabloului și să explice sensurile acestuia.
Înveșmântat asemeni unui curtean, artistul se prezintă pe sine la lucru, în fața unei pânze de dimensiuni impresionante. Ia o pauză uitîndu-se în direcția spectatorului, la fel face și prințesa Margarita, care este înconjurată de domnișoarele de onoare – las meninas – precum și alți membri ai familiei reegale.
Слайд 87Mai puțin evidente, dar esențiale pentru redarea tabloului, sunt figurile regelui
și ale reginei, prezența acestora fiind indicată de imaginea lor reflectată în oglindă.
Majoritatea istoricilor de artă cred că această lucrare este o pictură despre pictură și despre statutul acesteia ca artă nobilă și liberală.
Слайд 91Filip al IV-lea în veșminte cafenii și argintii