Regimul politicîn germania după catastrofa celui de-al treilea reich презентация

Adolf Hitler, s-a născut democraţia nouă a Germaniei. Imediat după 1945, Constituţia ţării a fost, iniţial, cu titlu provizoriu. Constituţia este Legea Fundamentală

valabilă şi în ziua de azi, în anul 1949. Aceasta ar fi trebuit de fapt să fie o lege fundamentală tranzitorie, până când fosta RDG avea să se unească, din nou, cu Vestul. Din 3 octombrie 1990 există o singură Germanie unificată, iar constituţia noii Republici Federale s-a născut tocmai din acea soluţie de compromis.
Învăţămintele istoriei - Niciodată o altă dictatură!
Constituţia apără, printre altele, libertatea individului, îi garantează demnitatea şi egalitatea în faţa legii indiferent de rasă, origine, limbă sau religie. În plus, principiul separării puterilor în stat este menit să garanteze că Germania nu va mai fi în veci o dictatură

decizionale. Autorităţile centrale şi landurile îşi împart puterea politică şi elaborează legi. Comunele sunt al treilea nivel de decizie, cel mai numeros şi, cu toate acestea, cu atribuţiile cele mai restrânse. Statul şi-a creat şi mecanisme de apărare împotriva manifestărilor extremiste. De exemplu, partide nedemocratice pot fi interzise de pe scena politică. În 1952 şi 1956 au fost scoase în afara legii două partide radical-comuniste. În plus, nu poate accede în parlament orice formaţiune politică, ci numai acelea care au depăşit la alegeri pragul minm electoral de 5% din voturile valabil exprimate.

stat, drepturile fundamentale şi democraţia au mai primit în rândul lor încă un gardian al societăţii: Curtea Constituţională. Aceasta controlează compatibilitatea fiecărei legi cu legea fundamentală şi ajută orice cetăţean în a-şi apăra drepturile şi libertăţile individuale. Curtea Constituţională germană a fost multă vreme un unicat la nivel mondial şi a fost introdusă după aceea şi în alte state ale lumii.
Mai multe partide forţează compromisuri politice
Numărătoarea voturilor, Dresda
Conflictele sociale şi mobilizarea populaţiei la alegerile generale federale şi locale revin în sarcina partidelor politice. Două formaţiuni s-au făcut remarcate de-a lungul istoriei postbelice: Uniunea Creştin-Democrată / Creştin-Socială, de orientare conservatoare şi Partidul Popular Socialdemocrat. Există însă şi alte curente politice reprezentate în Parlament: liberalii, ecologiştii şi comuniştii.

sunt aleşi de către cetăţeni la fiecare patru ani printr-un vot proporţional personalizat. La acest sistem de vot, alegătorii dispun de 2 voturi, care pot fi date şi la partide diferite. Cu primul vot se hotărăşte după un sistem majoritar care anume candidat să reprezinte circumscripţia electorală respectivă în parlament (candidat ales direct); cu al doilea vot se alege, după un sistem proporţional, partidul dorit în parlament.
Legile germane sunt adoptate de către parlamentele țării. Prin urmare, Bundestagul este cel mai important organ legislativ. Acesta ia decizii cu privire la toate legile care se încadrează în sfera de competență a Federației Germane printr-un proces legislativ care necesită de asemenea participarea Bundesratului.
Bundesratul, guvernul federal, membrii și grupurile parlamentare ale Bundestagului au dreptul de a introduce în Bundestag legi noi sau legi revizuite sub formă de proiecte de lege. Proiectele sunt supuse dezbaterii, deliberărilor și sunt apoi votate în Parlament în conformitate cu o procedură strict reglementată.
În sistemul federal german, landurile dețin o proporție considerabilă din puterile statului și, prin urmare, Bundesratul participă de asemenea la adoptarea legislației. Toate actele legislative sunt prezentate Bundesratului pentru a fi supuse la vot și – în funcție de natura legislației propuse – acesta poate chiar respinge unele propuneri.