Populaţia reprezintă avuţia презентация

frunze care nu cad oricât de puternic ar fi vântul; există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.” Lucian Blaga

POPULAŢIA

oricărei activităţi sociale şi că populaţia reprezintă avuţia supremă a fiecărei ţări, alături de problematica specifică acestui capitol, vom încerca o sinteză a acelor laturi sau relaţii, care se intercondiţionează în dezvoltarea economică şi evoluţia demografică a populaţiei comunei.
Raportul dintre populaţie şi economie preocupă astăzi, în mod deosebit, toate statele, înscriindu-se ca o problemă complexă şi cardinală a lumii contemporane. Interdependenţa dintre fenomenele demografice şi economie fac obiectul a numeroase discuţii pe plan mondial, cu studiul acestor probleme ocupându-se organisme ale O.N.U., instituţii guvernamentale şi neguvernamentale, organe politice şi oameni de ştiinţă din cele mai variate domenii ale activităţii umane.

Vechii locuitori ai comunei

Continuitatea de locuire pe teritoriul comunei, încă din cele mai vechi timpuri, este susţinută de faptul că, în punctele arheologice se găsesc urme ale culturii materiale reprezentative pentru majoritatea epocilor istorice. Pe acest teritoriu au existat microzone pe râul Prut şi pâraiele Volovăţ şi Ghireni, în care condiţiile naturale de viaţă au permis locuirea omului. Studiul uneltelor descoperite la Vulpărie, Stanişte, Gârla Mare, Hârtop, Bodron, Ciritei etc, atestă că ele aparţin paleoliticului iar materialul litic descoperit în câteva aşezări de la Ghireni şi Coţuşca, atestă că aparţin ansamblului cultural tradeneoazianului nord – nord-est pontic.
Izvoare scrise, cu referiri la localităţile componente le găsim în documentele medievale, unde sunt menţionate o parte din aşezări care în decursul secolelor au constituit obiecte de cumpărări, vânzări, litigii, confirmări de proprietate, danii etc.
Este greu de apreciat câte persoane trăiau în vetrele de locuire aparţinând paleoliticului, descoperite pe teritoriul comunei sau chiar în satele pentru care există documente privind atestarea lor, din secolele XIV - XVIII.
Numărul de locuitori ce aparţineau unui sat era un criteriu de mare importanţă pentru stăpânul feudal. În toate documentele cancelariilor domneşti, aşezările umane ocupau primul loc în actele de consfinţire a unor cumpărări, vânzări, litigii, danii ori confirmări de proprietate

localităţi din comunele Coţuşca şi Crasnaleuca datează din anii 1772–1774. La 20 noiembrie 1772, A.V.Rimski-Korsacov a început să primească materialele primului recensământ, iar ultimul tabel a fost primit în luna mai, 1773.

Structura populaţiei din secolele XV – XVII nu poate fi stabilită cu exactitate, deoarece izvoarele scrise, inclusiv materialele recensămintelor amintite, nu indică suprafaţa pământurilor, care aparţineau diferitelor categorii de proprietari. Nominalizarea datelor din recensămintele amintite, pentru satele Coţuşca şi Crasnaleuca, ne permite să identificăm nume de oameni, familii, precum şi originea unor drumuri de familii.

În satul Coţuşca se mai regăsesc nume de familii de acum 200 de ani, cum ar fi, Ochişor, Cirimpei, Chetrean ,Lungu şi Lupu.

mai rămas puţine nume de familii, de acum 200 de ani. Aici întâlnim familiile Caldare, Zosin, Chihaia, Grigoraş şi Durne.

Ghireni. Din cele 38 de nume de familii existente la 1864, puţine se mai regăsesc: Iacob (a Iacoboae), Vieru, Onofrei, Tamazlâcariu, Grădinaru, Cheptiş, Ciobanu şi Rusu. Dintre numele de familii dispărute prin emigrari, ori pe cale naturală se numără: Rădeanu, Butnaru, Leică, a Tănăsoaie, Huială, Perinoc, Turcu, Moscolin, Lohan, Pasarelu, Malomgă, Sârbu, Lavric, Jitariu şi Ghiţescu. Credem că, după decesul lui Ion Tăutu, o parte dintre familii au plecat pe alte moşii ale defunctului, sau la alţi proprietari.

Cotu Miculinţi. Alături de primele două sate vechi prezentate, satul şi-a păstrat majoritatea numelor de familie existente la 1864. Cele mai numeroase sunt familiile Ciobanu,Iacobuţă , Gătej , alături de alte nume de familie mai puţin numeroase (Câşlaru, Fecioru, Scutaru, Cucoş, Faraon etc.), dar în continuă scădere ca număr, determinat de fenomenul de emigrare, şi a altor cauze ce conduc la scăderea populaţiei. Nu se mai regăsesc în prezent familiile: Lionti, Grădinaru, Curcudel, Ţigănaş, Jitariu, Huţanu, Ghiorghiu şi altele.

mai regăsesc şi azi cele cu numele de Fluieraru şi Foceac.

Nicolae Bălcescu. Acest sat a fost înfiinţat din „colonişti”, cetăţeni proveniţi în cea mai mare parte din satele comunei Păltiniş. La împroprietărirea din anul 1922 a fost lotizată vatra de sat pentru 128 gospodării. Prima casă construită în sat a fost a lui Racu Toader.
Satul a fost puternic dezafectat şi urmează un curs firesc ce-l duce la dispariţie. Nu au mai rămas în sat decât 5 gospodării: Vacariu, Melinceanu, Huţanu, Harabulă şi Frunzuc.

Puţureni. Deşi pe moşia Puţureni au fost împroprietăriţi un număr de 26 ţărani, dintre familiile existente atunci au mai rămas cele cu numele de Hriţcu, Morţun, Holoc, Şmahon, Horodincă, Codină şi Chelaru.

la comuna Coţuşca, unde este şi în prezent.
Satul a fost înfiinţat în jurul anului 1900 pe moşia lui Gheorghe Morţun cu lucrători veniţi din satele Herbova, Mogoşeşti, Tureatca, Hreaţca etc, stabilindu-se în locuinţe oferite de proprietar.

Mihail Kogălniceanu. În partea de sud-vest a moşiei Nichiteni, la circa 2 km, au fost împroprietăriţi un număr de 116 cetăţeni din satele Păltiniş, Griviţa, Conceşti şi Teioasa. Lucrările de împroprietărire au fost definitivate în anul 1928.
Printre cei împroprietăriţi care s-au stabilit definitiv în sat se numără familiile cu numele: Crâşmaru, Asandului, Burlacu, Cotruţă, Sănduleanu, Ciobanu, Ilcu, Apreutesei, Barbacaru, Onu, Anichitoaie, Botezatu, Gherasim, Huţu, Coţovanu, Pietraru, Bortilă, Bulboană, Rusu, Mangoş, Caba, Balahura, Melnicu, Aiacoboaie şi Pricop.

o evoluţie pozitivă a populaţiei satelor până la recensământul din anul 1966. Satul Coţuşca a fost înregistrat cu cea mai mare populaţie, urmat de satele Crasnaleuca, Puţureni, Ghireni, Cotu Miculinţi şi Nichiteni. După anul 1966 are loc o puternică scădere a populaţiei, schimbând ierarhia satelor după numărul locuitorilor. În anul 2002 se menţine pe primul loc satul Coţuşca urmat de satele Ghireni, Crasnaleuca, Nichiteni şi Puţureni. Aceasta ne arată care au fost satele cele mai afectate de fenomenul de migraţie.