Teoriile motivatiei презентация

și a celor cu funcții de conducere

Teoriile motivației:
„Teoria X” și „Teoria Y”; Teoria „Ierarhia trebuințelor umane” - A. Maslow, ”Teoria celor doi factori” - F. Herzberg, ”Teoria expectanței” - Victor Vroom.

Cojocaru Valentina,
dr. pedag., conf. universitar
valentinacj59@gmail.com

organizaţiei dar şi al persoanei - setul dorinţelor/emoţiilor care induc voinţa de a acţiona sau Nu! şi preferinţa pentru o anumită acţiune(i).

Definiţie de lucru

o putere explicativă suficient de consistentă.
De aceea, au fost dezvoltate mai multe teorii ale motivaţiei, dintre care vom descrie pe scurt, doar 4 dintre ele, întrucît acestea acoperă majoritatea situaţiilor concrete.

Motivare

Includem aici si încadrarea  personalului care consta in ansamblul proceselor de atribuire efectiva a posturilor persoanelor selectionate, inclusiv întocmirea tuturor formalitatilor necesare.
Pentru integrarea învățătorului/profesorului se recurge la stabilirea unui ghid (mentor, tutor) în persoana unui coleg mai experimentat sau a directorului direct şi la înmînarea unui ghid al angajatului care conţine informaţii referitoare la:
prezentarea școlii
condiţii de muncă
proceduri disciplinare
organizare sindicală
facilităţi medicale, de transport, cantina
politici de instruire
salarizare
parcursuri de carieră etc.

trebue forţat sau mituit pentru a depune efortul necesar.
Omul preferă să fie direcţionat în loc să accepte răspunderile (pe care, de altfel, le evită).
Omul este motivat, în special de bani şi de neliniştea faţă de siguranţa sa.
Cei mai mulţi oameni dispun de creativitate limitată.

„Teoria Y”

Munca este o activitate naturală, firească şi necesară pentru dezvoltarea spirituală a omului.
Omul doreşte o muncă interesantă şi, dacă are condiţii prielnice, va munci cu plăcere.
În condiţii corespunzătoare, omul este motivat de dorinţa de a-şi realiza propriul potenţial, iar disciplina autoimpusă este adesea mai severă şi mai eficace.
Creativitatea şi ingeniozitatea sunt larg distribuite şi prea puţin folosite.

Teoriile motivației:

egoist, indiferent faţă de necesităţile şi obiectivele organizaţiei, nu acceptă schimbarea şi deci trebuie sancţionat, impus.

„Teoria Y”

În cazul teoriei „Y“, munca face parte din natura omului, care poate să-şi asume responsabilităţi, să participe activ la viaţa organizaţiei.

Şcoala relaţiilor umane (1930–1950)

Teoriile motivației:

de constrîngere, de impunere, un stil de conducere autoritar;

„Teoria Y”

Managerul care acţionează în contextul teoriei „Y“ foloseşte metode de colaborare, un management participativ.

Şcoala relaţiilor umane (1930–1950)

Se constată superioritatea “Teoriei Y”, care valorizează oamenii şi munca lor.

Teoriile motivației:

subordonaţilor

Teoriile motivației:

Cei conduşi

Managerul

din partea celorlalţi, de independenţă, libertate şi proprietate
La un grup social, de prietenie, dragoste şi tandreţe etc.
Fizică şi psihică
Aer, apă, somn, hrană, sex, adăpost, eliberarea de durere

Nevoile fiziologice

Nevoia de securitate (siguranţă)

Nevoia de apartenenţă

Nevoia de stimă şi recunoaştere

Nevoia de autorealizare

Teoria „Ierarhia trebuințelor umane” - Abraham Maslow

Nesatisfacere Satisfacere

în procesul muncii circa 75% din capacitatea totală de efort; (b) Există două clase de factori motivaționali: unii produc Satisfacție, alții produc Insatisfacție)

Insatisfacţie 0 Satisfacţie

Teoriile motivației:

Salariu
Relaţiile personale de la locul de muncă
Condiţiile de muncă şi siguranţa muncii
Modalităţile de supervizare şi control
Politica generală a organizaţiei

Munca în sine
Rezultatele obţinute
Recunoaşterea meritată a realizărilor
Deţinerea de responsabilităţi
Creşterea, dezvoltarea personală.

0 Satisfacţie

Teoriile motivației:

Pentru a obține de la elevi sau de la profesori un efort constant și de bună calitate, precum și performanțe deosebite, în primul rănd trebuie ...
“Recunoaşterea meritată” este cheia procesului motivațional.

Menținerea nivelului mediu de efort, care produc insatisfacție.

Depășirea nivelului mediu de efort, care produc satisfacție.

duce la anumite rezultate

Valoarea pe care persoana o atribuie rezultatelor
acțiunii respective, în fond măsura în
care acele rezultate sînt dobîndite

un rezultat cu valența mare sau, în expresie formală.
M=f(VxE)
M – motivația, expresia unei anumite funcții individuale, adică depinde pentru fiecare dintre noi
V – valența
E – expectanța pe care le asociem rezultatelor unei acțiuni proiectate.

Ce importanță are această teorie pentru un manager?

”Teoria expectanței” - Victor Vroom

Teoriile motivației:

evoluţiei motivaţiei pe parcursul a mai multor perioade distincte