Funcţiile biologice ale lipidelor презентация

Содержание

OBIECTIVELE: Funcţiile biologice ale lipidelor. Clasificarea lipidelor( structurală, funcţională, după proprietăţile fizico-chimice). Lipidele de rezervă – acilgliceridele, reprezentanţii, structura, proprietăţile fizico-chimice, rolul biologic. Lipidele protoplasmatice – fosfogliceridele, sfingolipidele, glicolipidele, colesterolul- structura,

Слайд 1



LIPIDELE: ROLUL; STRUCTURA CHIMICĂ;
PROPRIETĂŢI.
MEMBRANELE BIOLOGICE.
DIGESTIA ȘI ABSORBȚIA LIPIDELOR

Слайд 2OBIECTIVELE:
Funcţiile biologice ale lipidelor.
Clasificarea lipidelor( structurală, funcţională, după proprietăţile fizico-chimice).
Lipidele de

rezervă – acilgliceridele, reprezentanţii, structura, proprietăţile fizico-chimice, rolul biologic.
Lipidele protoplasmatice – fosfogliceridele, sfingolipidele, glicolipidele, colesterolul- structura, proprietăţilefizico-chimice, rolul biologic.
Membranele biologice: funcţiile şi structura – modelul S.G.Sînger şi G.L.Nicolson;
Proprietăţile fundamentale – fluiditatea, molilitatea, permeabilitatea selectivă, asimetria, autoasamblarea şi autorapararea;
Diversitatea şi specificitatea structurilor şi funcţiilor diferitor membrane biologice.
Importanţa lipidelor în alimentaţie.
Digestia şi absorbţia lipidelor în tractul gastrointestinal.
Acizii biliari – clasificarea, structura, funcţiile lor. Metabolismul acizilor biliari ( noţiuni generale).
Resintaza lipidelor în enterocite. Soarta lipidelor resintetizate.

Слайд 3LIPIDE


Substanţe organice, insolubile în apă dar solubile în solvenţi organici (eter,

benzen, cloroform).

Слайд 4ROLUL
Energetic - principala formă de depozitare şi de transport a rezervelor

energetice ale organusmului (1g lipide=9,3kcal)
Structural - constituienţi structurali ai membranelor celulare şi intracelulare
Izolator: termo; mecano-; electroizolator
Pot avea efecte biologice: sunt vitamine, hormoni, prostaglandine

Слайд 5CLASIFICAREA LIPIDELOR 1. DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ (HIDROLIZĂ)
Monomerii lipidici sau lipidele monocomponente, nesaponifiabile
1.

Acizii graşi:
a. saturaţi – palmitic, stearic, etc.;
b. nesaturaţi:
* monoenici – palmitoleic, oleic, etc.
* polienici – linolic, linolenic,arahidonic,
2. Alcoolii, aminoalcoolii, cetonele şi aldehi-
dele superioare;
3. izoprenoizii şi derivaţii lor – carotenoizii, vit. A, vit. K

Слайд 6CLASIFICAREA LIPIDELOR DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ
II. Lipidele policomponente, saponifiabile
Simple – esteri ai acizilor

graşi şi alcoolilor:
a. acilglicerolii – mono-, di- şi trigliceridele
b. cerurile

Слайд 7CLASIFICAREA LIPIDELOR DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ
Complexe – esteri ai acizilor graşi şi


alcoolilor, ce conţin şi alte substanţe, ca fosfat, colină, etc.:
a. Fosfolipidele:
I. fosfogliceridele: fosfatidilserinele;
fosfatidilcolinele;
fosfatidiletanolaminele; fosfatidilinozitolii,
etc.

II. sfingolipidele - sfingomielina

Слайд 8CLASIFICAREA LIPIDELOR DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ

b. Glicolipidele:

cerebrozidele;
gangliozidele; sulfatidele, etc.


Слайд 9CLASIFICAREA LIPIDELOR DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ
III. Steroizii
Colesterolul şi colesteridele

Hormonii steroizi
Acizii biliari

Слайд 10CLASIFICAREA LIPIDELOR 2. DUPĂ PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE:
Lipide nepolare:
cerurile,
trigliceridele,
colesteridele;


Lipidele polare:
fosfogliceridele,
glicolipidele,
sfingomielinele,
colesterolul.

Слайд 11LIPID NEPOLAR LIPID POLAR

Слайд 12CLASIFICAREA LIPIDELOR 3. DUPĂ ROLUL BIOLOGIC:
1. Lipide structurale sau protoplasmatice – din

componenţa membranelor biologice: fosfogliceridele, glicolipidele, sfingomielinele, colesterolul.
2. Lipidele de rezervă – din ţesutul adipos (preponderent) – trigliceridele.
3. Formele de transport sangvin ale lipidelor – lipoproteinele plasmatice (LPP)

Слайд 13DISTRIBUȚIA LIPIDELOR
Lipidele constituie 10-20% din masa corpului.
10-12 kg lipide:
2-3 kg

– lipide structurale;
98% - concentrate în ţesutul adipos

Слайд 14
STRUCTURA CHMICĂ A LIPIDELOR

Слайд 15AG – STRUCTURA, PROPRIETĂŢI
AG- derivaţii hidrocarburilor alifatice ce conţin gruparea carboxil
Clasificarea

AG:
1. După nr atomilor de C:
- AG cu nr par
- AG cu nr impar
2. După gradul de saturare:
saturaţi
nesaturaţi
3. După rolul fiziologic:
esenţiali (linoleic şi linolenic)
neesenţiali

Слайд 16STRUCTURA CHIMICĂ A AG SATURAȚI
CH3-(CH2)2-COOH butiric –C4


CH3-(CH2)4-COOH caproic –C6
CH3-(CH2)6-COOH caprilic – C8
CH3-(CH2)8-COOH caprinic – C10
CH3-(CH2)10-COOH lauric –C12
CH3-(CH2)12-COOH miristic – C14
CH3-(CH2)14-COOH palmitic –C16
CH3-(CH2)16-COOH stearic – C18


Слайд 17STRUCTURA CHIMICĂ A AG MONONESATURAŢI

AG nesaturaţi conţin una sau mai

multe legături duble etilenice care de regulă sunt între poziţia C9 şi C10 –cis
Au configuraţia cis
a. palmitooleic (C16:1 cisΔ9)

CH3- (CH2)5- CH=CH-(CH2)7-COOH

a. oleic (C18:1 cisΔ9)
CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH

Слайд 18AG POLINESATURAŢI
a.linoleic (C18:2cis Δ 9,12 )
CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)7- COOH
a. linolenic (C18:3 cis Δ

9,12,15)
CH3-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)7-COOH
a.arahidonic (C20:4,cis Δ 5,8,11,14)
CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)3-COOH

Слайд 19PROPRIETĂŢILE AG
AG saturaţi până la C10 – sunt lichizi; mai sus

de C10- solizi. AG nesaturaţi – sunt lichizi
În cristale catenele hidrocarburilor saturate au configuraţia de zig-zag
AG nesaturaţi prezintă izomerie cis-trans însă formele naturale ale acestor – sunt izomerii cis
AG – puţin solubili în apă, solubilitatea scăzând odată cu lungimea catenei
AG nu se află în stare liberă în celule şi ţesuturi ci sunt legaţi covalent
AG nesaturaţi au t de topire mai joasă comparativ cu cei saturaţi--- lungimea mică şi prezenţa legăturilor duble amplifică fluiditatea

Слайд 20PROPRIETĂŢILE CHIMICE
AG saturaţi şi nesaturaţi pot forma:
Esteri (gliceride, fosfogliceride)
Săruri (săpunuri cu

proprietăţi tensioactive)
Amide (sfingolipide)
AG nesaturaţi adiţionează la nivelul dublei legături – hidrogen, halogeni (Br2; Cl2), tiocianatul (SCN)2, gruparea hidroxil
AG nesaturaţi reacţionează cu oxigenul formând peroxizi (substanţe toxice la care se alterează gustul şi mirosul (râncezire)

Слайд 21ROLUL AG:
Sursă de energie pentru miocard si pentru mușchii striați

Sinteza TAG în celula adipoasă ( ca rezervă energetică)
AG sunt insolubili in apa si de aceea circula in plasma legați cu albuminele, formă cunoscută sub denumirea de acizi grasi liberi (AGL)

Слайд 22GLICERIDE ( ACILGLICEROLII, GRĂSIMI NEUTRE)

Sunt esteri ai glicerolului cu AG
După nr

grupărilor alcoolice esterificate din glicerol deosebim:
monogliceride;
digliceride;
trigliceride

Слайд 23GLICERIDE - MONOGLICERIDE- MAG

Слайд 24DIGLICERIDE - DAG

Слайд 25TRIGLICERIDE - TAG

Слайд 26ROLUL TAG
Constituie grăsimea de rezervă din ţesuturi - rol energetic
Izolator
TAG din

ţesutul uman cuprind următorii AG:
Oleic-45%, palmitic-25%, linoleic – 8%, palmitooleic – 7%, stearic- 7% şi alţii -7%
Sunt:
simpli R1=R2=R3
micşti

Слайд 27PROPRIETĂŢILE TAG
Sunt determinate de natura şi numărul de AG constituienţi
Insolubile în

apă, solubile în solvenţi organici
TAG ce conţin AG saturaţi – solide(grăsimi, unt)- de origine animală
TAG ce conţin AG nesaturaţi – consistenţă lichidă (uleiurile vegetale)
Prin hidroliza enzimatică (se produce în intestin sub acţiunea lipazei) se scindează în glicerol şi 3AG
Prin hidroliza alcalină (KOH, NaOH) –glicerol+săpunuri
Prezenţa AG nesaturaţi – proprietatea de a adiţiona halogenii la dublele legături
Sub acţiunea luminii, căldurii – se autooxidează

Слайд 28GLICEROFOSFOLIPIDELE (FOSDOGLICERIDE)
Derivaţi ai acidului fosfatidic
Reprezentanţii:
fosfatidilcolina (lecitina)
Fosfatidiletanolamina (cefalina)
Fosfatidilserina
Fosfatidilinozitol
Plasmalogeni

Слайд 29FOSFATIDILSERINA

Слайд 30FOSFATIDILETANOLAMINA (CEFALINELE)

Слайд 31FOSFATIDILCOLINA (LECITINA)

Слайд 32FOSFATIDILINOZITOLUL

Слайд 33FOSFATIDILINOZITOLUL

Слайд 34PLASMALOGENI
creier
muşchi
nervi

Слайд 35CARDIOLIPINA (DIFOSFATIDILGLICEROL)

Слайд 36ROLUL FOSFOGLICERIDELOR
Rolul:
Structural
Fosfatidilcolina cu 2 resturi de palmitil este componentul principal al

surfactantului pulmonar, ce acoperă alveolele şi împedică colapsul la expiraţie
Fosfatidiletanolamina – sunt abundente în ţesutul nervos
Fosfatidilinozitolul- rol în procesul de transmitere a semnalelor extracelulare
Cardiolipina: component al surfactantului pulmonar şi principala componentă a membranei MC interne

Слайд 37PROPRIETĂŢILE FL
Caracter amfipatic (lecitinile şi cefalinele au structură bipolară: prezenţa resturilor

acil – hidrofobe şi a sarcinilor electrice: sarcina negativă – restul a fosforic; sarcină pozitivă – gr alcool)

Слайд 38PROPRIETĂŢILE FL
2. Proprietăţi tensioactive puternice
3. În apă se dizolvă formând agregate,micelii,

alcătuite din 2 straturi bilipidice (stabilizat prin forţele van der Waals dintre catenele hidrocarbonate ale resturilor acil aranjate paralel şi, pe de altă parte, de interacţiunile electrostatice dintre grupările polare)
4. Fosfatidilserinele au sarcină negativă
5. fosfatidilinozitolul- are un caracter puternic acid

Слайд 39SFINGOLIPIDELE
Derivaţi ai sfingozinei
Sunt abundente în substanţa nervoasă albă, cenuşie, nervii periferici

, splină şi eritrocite

Rolul:
Sunt surse energetice (datorită AG)
Componente ale membranei celulare (nervoasă)
Participă la coagularea sângelui
Sunt transportori de e şi componente ale mitocondriilor, unde au loc procesele de O/R
Rol în fiziologia SNC

Слайд 40SFINGOLIPIDELE

Proprietăţi; amfioni, au caracter amfipatic
2 categorii:
sfingomielina şi
glicosfingolipidele

Слайд 41SFINGOZINA
Sfingozina +AG= ceramidă


Слайд 42SFINGOMIELINA: CERAMIDA+ REST DE FOSFORILCOLINĂ

Слайд 43SFINGOMIELINA
Sfingozina +AG
= ceramidă
Ceramida+ rest de
fosforilcolină
= sfingomielina

Слайд 44SFINGOMIELINA
Sfingomielina: constituent al fibrelor nervoase mielinice

Sfingomielinele au în
componenţă
fosfocolină


şi se găsesc
în membranele
plasmatice.

Слайд 45GLICOLIPIDE (GLICOSFINGOLIPIDELE)
- includ ceramida legată glicozidic de monozaharide (hexoze) sau

oligozaharide
nu cuprind fosfor
Cerebrozide
Sulfatide
Gangliozide

Слайд 46GLICOLIPIDE (GLICOSFINGOLIPIDELE)
Cerebrozide – se află abundent în substanţa albă a creierului;

în nervi.
Structură: ceramida (AG-24C)+βGal (mai rar β Gl)
Proprietăţi: nu au sarcină electrică; au caracter amfipatic

Слайд 47SULFATIDE:

Слайд 48
3. Gangliozide:
sunt prezente în toate ţesuturile în cantităţi mici, mai

abundente în substanţa albă, cenuşie a creierului; în nervi
au rol în transmiterea impulsului nervos dea lungul sinapselor (fac parte din receptorii acetilcolinei)
la PH=7 au sarcină negativă
Structură: ceramida (AG-stearic)+oligozaharid (Gal+Gl) legat de 1, 2 sau 3 resturi de a sialic NANA +Nacetilgalactoz (glucoz)amină
Ceramida-Gl-Gal–GalNHAc+Gal
NANA
N acetilneuraminic mono-; di-; tri- sialogangliozid
Componenţa glucidică se găseşte pe faţa externă a membranelor

Слайд 49GANGLIOZIDE:

Слайд 50STEROIZII - STEROLII
Sunt derivaţi ai ciclului pentanoperhidrofenantren (steranului –C17)

Слайд 51COLESTEROLUL
Sterol C27
Origine animală (lipseşte în plante)
Solid, alb, insolubil în apă
Rol:
1.

structural
2.Precursorul tuturor compuşilor steroidici (provitaminei D, acizilor biliari, hormonilor steroizi)
2 forme: esterificat şi neesterificat

Слайд 52STRUCTURA CHIMICĂ A COLESTEROLULUI LIBER

Слайд 53STRUCTURA CHIMICĂ A COL ESTERIFICAT

Слайд 54ACIZII BILIARI

Se sintetizează în ficat din colesterol
Structură: steroizi C24 cu

2 sau 3 grupări OH şi la sfârşitul catenei laterale au gr carboxil
AB primari:
colic,
chenodezoxicolic

Слайд 55Acidul colanic
Structura chimică a AB
Acid colic
(3,7,12-trihidroxicolanic)

НО
НО
ОН
3
7
12
AB sunt derivați ai acidului

colanic
Acidul dezoxicolic (3,12-dihidroxicolanic)

Acidul chenodezoxicolic (3,7-dihidroxicolanic)

Acidul litocolic (3-hidroxicolanic)

Слайд 56ACIZII BILIARI
La PH alcalin se găsesc sub formă de săruri biliare:conjugaţi

cu glicina (predomină în alimentaţie glucidele) sau taurina (proteinele):
Glicocolic sau taurocolic
Glicochenodezoxicolic sau taurochenodezoxicolic
Astfel în bilă se găsesc doar sărurile biliare

Слайд 58STRUCTURA CHIMICĂ A AB

Слайд 59ACIZII BILIARI
Bacteriile intestinale:
1. pot înlătura Gly şi taurina din sărurile biliare

regenerând AB;
2. pot converti AB primari în AB secundari prin îndepărtarea unei grupări OH
A colic ---- a dezoxicolic
A chenodezoxicolic------a litocolic

Слайд 60ACIZII BILIARI
Rolul:
proprietăţi de solubilitate (micele în apă şi au capacitatea

de a solubiliza alte lipide)
Transport (AG)
Emulgatori
Activează lipaza pancreatică

Слайд 61MEMBRANELE BIOLOGICE
Structuri superorganizate
constituienţii de bază - proteinele şi lipidele.
CARACTERISTICI:
despart celula

de mediul extern şi separă mediul ei intern în compartimente
reprezintă o barieră de permeabilitate selectivă
conţin pompe ionice şi canale cu permeabilităţi specifice (sisteme de transport)
sunt flexibile, labile, permanent se reînnoiesc
sunt elastice şi dure la deformare

Слайд 62FUNCŢIILE BIOLOGICE ALE MEMBRANELOR:
de separare (de barieră)
de integrare sau asociere

– asociază procesele biochimice izolate în structuri integre
de transport (pasiv, activ);
osmotică – de concentrarea a substanţelor între spaţiile intra- şi extracelulare
electrică – repartizarea neuniformă a sarcinilor pe ambele părţi ce duce la apariţia diferenţei de potenţial electric;

Слайд 63FUNCŢIILE BIOLOGICE ALE MEMBRANELOR:
de transformare a energiei – asigură transformarea

energiei electrice, osmotice în energia chimică -ATP;
de recepţie – prin intermediul receptorilor ele reglează schimbul de informaţie între celule şi mediul extern;
reglatoare; metabolică – participă la formarea AMPc; GMPc; enzimele membranare – în diverse transformări metabolice;
antigenică – glicoproteinele membranare determină capacitatea de formare a anticorpilor;

Слайд 64STRUCTURA MB

Componenţi de bază:
lipide
proteine (1:4 pînă la 4:1)
Glucide

Lipidele: conţin

grupe hidrofobe (nepolare) şi hidrofile (polare) – în soluţii apoase formează bistratul lipidic

Слайд 65Fosfolipidele

Слайд 67MEMBRANELE CELULELOR EUCARIOTE CONŢIN COLESTEROL
colesterol

celule animale
ergosterol
celule vegetale

Слайд 69ROLUL LIPIDELOR STRUCTURALE:
Fosfolipidele şi glicolipidele – constituienţii cheie ai membranelor –


1. formează spontan şi rapid bistraturile lipidice stabilizate prin legături hidrofobe între părţile nepolare ale moleculelor lor (sunt necovalente şi cooperative)
2. îndeplinesc funcţia de barieră a permeabilităţii şi asigură crearea compartimentelor unice

Слайд 70PROTEINELE MEMBRANARE
După localizare:
- periferice (extrinseci) - sunt ataşate la exteriorul

stratului dublu lipidic, unde interacţionează în principal cu grupurile polare ale lipidelor sau altor proteine.
- integrale (intrinseci) - ce trec prin stratul lipidic; aceste proteine penetrează parţial sau total stratul dublu de lipide. Proteinele care străbat bistratul lipidic de la o faţă la altă se numesc proteine transmembranare.

Слайд 71PROTEINELE MEMBRANARE
Proteinele periferice sunt legate de membrane prin forţe electrostatice şi

de hidrogen
Proteinele integrate - amfipatice, conţin AA nepolari – formează cu lipidele membranei legături hidrofobe

Слайд 72ROLUL PROTEINELOR MEMBRANARE
asigură transportul,
participă în transmiterea informaţiei,
rol în transformările de

energie.

Слайд 73GLUCIDELE MEMBRANARE

Sunt sub formă de glicolipide şi glicoproteine
Sunt situate pe suprafaţa

membranei, dar nu în faza hidrocarbonată
Rolul:
asigură recunoaşterea şi adeziunea intercelulară – servesc în calitate de receptori moleculari;
favorizează menţinerea asimetriei membranelor biologice
au funcţia de identificare intercelulară, de detectare a celulelor străine sistemului imun
determină transportul proteinelor membranare în locusurile necesare

Слайд 74Lanţul de glucide ataşat pe lipide (glicolipide) sau pe proteine (glicoproteine)
Glicoproteinele

sunt foarte variate. Nu există doi indivizi (cu excepţia gemenilor identici) care posedă aceleaşi glicoproteine.

Слайд 76Modelul mozaic- fluid:
Bistratul de fosfolipide
Moleculele se deplasează permanent în raport

una faţă de alta = cristal lichid

Proteinele periferice şi integrale

Polizaharidele ataşate pe lipide sau proteine

Colesterolul între fosfolipide


Propus în1972 de către Sanger şi Nicolson

Слайд 77PROPRIETĂŢILE MEMBRANELOR BIOLOGICE.
Fluiditatea - starea în care se află lipidele membranare

se numeşte fluidcristalină

Reglatorul fluidităţii –
AG nesaturaţi -la procariote
şi Col -eucariote
Situat între catenele acil, Col:
Previne cristalizarea şi alipirea lor, mărind fluiditatea MC
blochează mobilitatea catenelor acil, micşorând fluiditatea MC
Col menţine fluiditatea la un nivel mediu

Слайд 78PROPRIETĂŢILE MEMBRANELOR BIOLOGICE.
Asimetria:
1. repartizarea neuniformă a lipidelor şi proteinelor pe suprafaţa

internă şi externă a MB
Ex.: membrana eritrocitului:
Partea internă- fosfatidiletanolamină şi fosfatidilserină
Partea externă – fosfatidilcolină şi sfingomielină
Asigură orientarea proteinelor membranare în bistrat
2. La suprafaţa externă este prezentă componenta glucidică (glicocalixul), pe când pe partea internă ele practic lipsesc.
3. Sistemele de transport din membrană funcţionează într-o singură direcţie (Na-K-ATP-aza)

Слайд 79DISTRIBUŢIA LIPIDELOR ESTE ASIMETRICĂ
exemple de la membrane plasmique
Fosfatidilserine
Fosfatidietanolamina
Fosfatidilcolina
Glicolipide
exterior

interior

0
10
90
100

100
90
10
0

Слайд 80PROPRIETĂŢILE MEMBRANELOR BIOLOGICE.
Mobilitatea
Moleculele lipidelor membranei se află în mişcare continuă.

Sunt posibile câteva tipuri de mişcare a moleculelor: difuzie de rotaţie , transversală şi difuzie laterală.
Proteinele membranare tot posedă mobilitate. Ele parcă plutesc în pătura lipidică, deplasându–se în procesul difuziunii laterale.

Слайд 81Proprietăţile membranelor biologice Permeabilitatea selectivă
Dublu strat de lipide este permeabil:
Pentru

molecule foarte mici (H2O, CO2, O2)
Pentru molecule liposolubile (hidrofobe, nepolare)

Dublu strat de lipide este impermeabil:
Pentru moleculele mari şi pentru majoritatea moleculelor solubile în apă.
Pentru ioni (K+, Cl-, Na+ )

Слайд 82se realizează:
Prin transport pasiv (independent de energie)
Prin transport activ ( dependent

de energie)

Transportul membranar

Слайд 83Transportul pasiv se realizează prin:
Difuzie simplă
Difuzie facilitată
Osmoză

Слайд 84Difuzia simplă

Слайд 85O substanţă difundează conform gradientului său de concentraţie: din zona mai

concentrată spre cea cu concentraţia mai mică.

Слайд 86Viteza de difuzie se modifică la:
Creşterea temperaturii mediului
La creşterea diferenţei de

concentraţie de o parte şi alta a membranei

La micşorarea permeabilităţii membranei (are mai puţine canale)

Слайд 87Se realizeaza:
prin dublul strat lipidic: pentru moleculele puternic liposolubile (acizi grasi,

alcool) si a moleculelor de gaz (O2, CO2), dar si apei si a moleculele hidrofobe mici care pot traversa bariera lipidica din cauza dimensiunilor reduse.
Prin canale ionice si, respectiv, a apei prin canale de apa (acvaporine). 

Difuzia simplă

Слайд 88Difuzia facilitată
se face prin intermediul unei proteine membranare.

Слайд 89a) transportul anionilor;
b) transportul ureei;
c) transportul glicerolului;
d) transportul unor neelectroliţi prin membrana eritrocitului;
e) transportul glucozei;
f) transportul aminoacizilor

– prin plasmalema celulelor.

Prin difuziune facilitată se realizează:

Слайд 91Apa se va deplasa din partea hipotonică (diluată) spre cea hipertonică

(concentrată)

Слайд 92Osmoza este apa care se deplasează conform gradientului său de concentraţie

Слайд 93Transport activ
Are nevoie de SURSĂ DE ENERGIE
Se poate face CONTRA

gradientului de concentraţie
Necesită un TRANSPORTOR (proteină de transport)

Se aseamănă cu difuza facilitată (necesită un transportor) DAR:

Слайд 94 Transport activ – in sens contrar gradientilor; necesita consum de

energie
➔ Transport activ primar
Pompe ionice → ioni
➔ Transport activ secundar
simport → ioni, molecule mari
antiport → ioni, molecule mari
3. Macrotransport
➔ Trafic vezicular → proteine, alte molecule mari

Transport activ

Слайд 95pompa Na+/K+ (Na+/K+-ATP-aza) - transportă 3Na+ spre exterior si 2K+ spre interior, pentru fiecare

moleculă de ATP hidrolizată
 pompa H+/K+ (H+/K+ - ATP-aza) - este prezentă în celula parietală gastrică unde are rol în formarea HCl, scoate din celula 1H+ și introduce 1K+,

 

Transport activ primar

Слайд 963.  pompa de Ca2+ (Ca 2+-ATP-aza) -  este caracteristică fibrei musculare:
-  la nivelul sarcolemei;

rol: expulzeaza Ca2+ in mediul extracelular
- la nivelul membranei reticulului sarcoplasmatic: asigură recaptarea Ca2+ în principalul depozit de Ca2+intracelular.
- Rolul pompelor de Ca2+ este cel de scădere a concentratiei Ca2+ citosolic de la 10-5 M la 10-7 M, necesara relaxării musculare.


Transport activ primar

Слайд 974.   pompele protonice (H+-ATP-azele) se întâlnesc:
- la nivelul membranelor mitocondriale,

fiind  implicate în transportul electronilor în timpul fosforilării oxidative.
- la nivelul polului apical al nefrocitului distal, asigurând eliminarea renală a H+, cu rol in menținerea echilibrului acido-bazic.
.

Transport activ primar

Слайд 98Se realizeaza cu ajutorul proteinelor transportor
● Transportul unei specii moleculare,

in sens contrar gradientului electrochimic, are loc pe baza energiei furnizate de transportul simultan al altei specii in sensul gradientului electrochimic

● Variante:
– simport (transportul ambelor specii in acelasi sens, relativ la membrana)
– antiport (transportul celor doua specii in sens opus, relativ la membrana)


● Exemple:
– simport Na+ /glucoza din lumenul intestinal in celulele epiteliale
– Antiport 2Na+ /Ca2+ in celulele musculare cardiace (Ca2+ transportat din interiorul spre exteriorul celulei)

Transport activ secundar

Слайд 99Transport activ secundar

Слайд 100Endocitoza - transportul intracelular al moleculeor mari, polare
membrana citoplasmatică se

extinde, înconjoară molecula de transportat şi o include într-o veziculă
- poate fi:
fagocitoză – transportul materiei solide
pinocitoză – transportul materiei în stare lichidă
endocitoză mediată de receptori membranari

Exocitoza - procesul invers endocitozei, vezicule formate în interiorul celulei sunt transportate spre exterior şi golite - implicată în producerea hormonilor sau enzimelor digestive

MACROTRANSPORT:

Слайд 102Proteinele membranare permit pasajul pentru substanţele oprite de lipide:

Слайд 103Canalele sunt foarte specifice: o singură substanţă bine precizată se poate

traversa şi nici una alta.

Deci, dacă e important ce substanţă poate traversa membrana = permeabilitate selectivă.

Слайд 104Canalele membranare sunt deseori formate din mai multe subunităţi:

Слайд 106Unele canale se pot deschide şi închide:
Canal închis
Membrana
Canal deschis
Proteinele ce
formează

canal


Слайд 107


Digestia şi absorbţia lipidelor

Слайд 108IMPORTANŢA LIPIDELOR ÎN ALIMENTAŢIE.
Aportul alimentar de lipide necesar zilnic -

80g.
Principalele lipide ale raţiei alimentare sunt: TAG (90%); FL; Col liber şi esterificat.
Lipidele alimentare sunt sursa AG indespensabili – linoleic şi linolenic.
Funcţionarea normală a organismului necesită un consum minim obligatoriu de vitamine liposolubile ( A,D,E,K )

Слайд 109DIGESTIA LIPIDELOR ALIMENTARE
Digestia lipidelor începe în stomac sub acțiunea lipazei linguale

(secretată de glandele de la baza limbii rezistentă la pH-ul gastric acid) și lipazei gastrice.
Ambele acționează asupra TAG care conţin AG cu catenă scurtă (mai puţin de 12 atomi de C, prezente în grăsimile din lapte)

Слайд 110DIGESTIA LIPIDELOR ALIMENTARE
La nou născut, ambele lipaze „acide” sunt importante în

digestia grăsimilor din lapte ce reprezintă principala sursă de calorii
Digestia TAG din lapte are loc în poziţia 3, rezultând 1,2 diglicerid

Слайд 111DIGESTIA LIPIDELOR ÎN INTESTIN
pH alcalin - bicarbonaţii sucului pancreatic
prezenţa AB

(compuşii majori ai bilei) care conduc la:
a. emulsionarea lipidelor alimentare,
b. activarea enzimelor lipolitice;
c. absorbţia produselor finale ale digestiei.

3. Prezenţa enzimelor lipolitice: lipaza, colipaza, fosfolipazele, colesterolesteraza

Слайд 112DIGESTIA LIPIDELOR ÎN TGI
În intestin - chimul din stomac este neutralizat

de bicarbonaţii sucului pancreatic şi intestinal.
Grăsimile se supun emulsionării sub acţiunea sărurilor AB.
Peristaltismul intestinului ajută la fărîmiţarea picăturilor mici de grăsime, iar sărurile AB împiedică contopirea picăturilor mici de grăsime

Слайд 113DIGESTIA TAG
lipazei pancreatice:
Este o glicoproteidă, PH=8-9

Lipaza pancreatică acționează împreună cu colipaza

(procolipaza sub acţiunea tripsinei - colipază) și are specificitate pentru legăturile alfa 1,3 - MAG și AG.

Слайд 114DIGESTIA FOSFOGLICERIDELOR
fosfolipazele (A1, A2, C, D) pînă la glicerol, acizi

graşi, acid fosforic şi compuşi azotaţi

Слайд 115DIGESTIA FOSFOGLICERIDELOR
Cea mai activă este fosfolipaza A2 (se activează de tripsină,

Ca; acționează în prezența sărurilor AB)
fosfatidilcolina-------lizolecitina (proprietăţi detergente puternice; participă la solubilizarea lipidelor în intestin)
AG de la nivelul atomului C1 poate fi îndepărtat de lizofosfolipază, rezultând gliceril-fosforil-colina ce poate fi excretată în scaun, degradată sau reabsorbită.








Слайд 116DIGESTIA COL
Colesterolesteraza pancreatică (activată de AB) scindează Col esterificat în Col

şi AG

Слайд 118PRODUSELE FINALE ALE DIGESTIEI LIPIDELOR:
Acizii graşi
Monogliceridele
Colesterolul
Lizolecitina

Слайд 119REGLAREA DIGESTIEI
Colecistochinina (CCK) determină contracţia vezicii biliare şi eliberarea bilei (un

amestec de AB, FL, Col liber) şi eliberarea enzimelor digestive din celulele pancreatice exocrine.
reduce motilitatea gastrică, astfel conţinutul gastric ajungând mai lent în intestinul subţire



Слайд 120REGLAREA DIGESTIEI
Secretina - stimulează eliberarea de către ficat şi pancreas a

unei soluţii apoase bogate în bicarbonat ce neutralizează aciditatea conţinutului intestinal, pH-ul devenind favorabil acţiunii enzimelor pancreatice

Слайд 121ABSORBŢIA LIPIDELOR
La nivelul porţiunii superioare a intestinului subţire;
sunt absorbite prin difuzie

simplă sau prin difuzie micelară (sub formă de micele: picături lipidice mici, la formarea cărora participă AB).
Prin difuzie simplă sunt transportaţi: AG cu catena scurtă și medie – sunt transportați la ficat de către albumine
AG cu catena lungă, 2 monoacilglicerolul, Col liber se absorb cu ajutorul sărurilor AB sub formă de micele

Слайд 122CICLUL ENTERO-HEPATIC
AG +AB formează o soluţie micelară şi pătrund în spaţiile

intervilozitare de la nivelul jejunului proximal unde AG se absorb.
Sărurile AB rămîn în lumen, participînd la solubilizarea şi transportul altor lipide. Abia în porţiunea distală a ileonului sărurile AB se absorb printr-un mecanism activ.
Prin sistemul portal trec în ficat (se reînnoiesc)– bila --- intestin - circulaţia entero-hepatică a acizilor biliari.

Слайд 123MALABSORBȚIA LIPIDELOR
Malabsorbţia lipidelor caracterizată prin creşterea excreţiei lipidelor în scaun –

steatoree
Biliară, hepatică (colestază, litiază biliară)
pancreatică (pancreatite)
intestinală (enterite)
Consecințe: malabsorbția vitaminelor liposolubile; AG esențiali; apare retard de creștere, tulburări neurologice și oftalmologice

Слайд 124RESINTEZA LIPIDELOR ÎN ENTEROCITE
Rolul: sinteza lipidelor specifice organismului uman din monomeri

lipidici de origine alimentară
Asigurată de:
#specificitatea enzimelor
#utilizarea ac. graşi endogeni
Se produc: trigliceride, colesteride şi fosfogliceride

Слайд 125RESINTEZA LIPIDELOR ÎN ENTEROCITE


MAG + 2 R-CO-S-CoA

TAG+ 2 НS-CoA

Lizolecitină + R-CO-S-CoA lecitină + НS-CoA

Colesterol + R-CO-S-CoA colesterol esterificat + НS-CoA

Слайд 126RESINTEZA LIPIDELOR
Moleculele lipidelor reconstituite împreună cu cantităţi mici de proteină sunt

încorporate în chilomicroni (CM)
CM sunt secretaţi în vasele limfatice ce drenează intestinul şi la nivelul canalului toracic trec în plasmă.

Слайд 127

METABOLISMUL ACIZILOR GRAȘI ȘI TAG

Слайд 128OBIECTIVELE:
Biosinteza acizilor graşi:
saturaţi cu număr par de atomi de carbon;
nesaturaţi cu

număr par de atomi de carbon;
Enzimele, coenzimele, reglarea.
Biosinteza TAG: substanţele iniţiale, enzimele şi coenzimele, reglarea.
Catabolismul triacilglicerolilor – reacţiile parţiale, enzimele, reglarea.
Oxidarea glicerolului – reacţiile parţiale, enzimele, coenzimale, reglarea, randamentul energetic al oxidării anaerobe şi aerobe.
Oxidarea acizilor graşi:
a) saturaţi cu număr par de atomi de carbon;
b) nesaturaţi cu număr par de atomi de carbon;
c) saturaţi cu număr impar de atomi de carbon;
d) în peroxizomi.
Reacţiile parţiale, enzimele, coenzimele, reglarea, randamentul energetic.
Metabolismul corpilor cetonici. Căile biosintezei şi utilizării lor – reacţiile parţiale, enzimele, coenzimele, reglarea. Rolul biologic al corpilor cetonici.

Слайд 129BIOSINTEZA AG

Sinteza AG şi încorporarea lor în TAG constituie mecanismul principal

de stocare a excesului de glucide alimentare
Gl nu se mai transformă în glicogen dar în TAG:

Gl Piruvat Acetil CoA

Слайд 130BIOSINTEZA AG CUPRINDE MAI MULTE PROCESE:

Sinteza de novo cu formarea acidului

palmitic
Elongarea acidului palmitic
Introducerea de legături duble în AG

Слайд 131

Sinteza de novo cu formarea acidului palmitic

Слайд 132PARTICULARITĂŢILE SINTEZEI AG


Are loc în citozol
Complex multienzimatic - acid gras sintaza


Ca iniţiator este acetil CoA (rezultat din glicoliză),
sursa majoră – malonil CoA
rolul reducător îi revine NADPH+H

Majoritatea ţesuturilor (ficat, rinichi, creier, plămân, glanda mamară, ţesut adipos) dispun de acest echipament enzimatic, dar ficatul deţine rolul principal în sinteza de novo a acidului palmitic;

Слайд 133ACID GRAS SINTAZA
= Palmitat sintetaza
E dimerică
Fiecare monomer e constituit din:

7 subunităţi cu acţiune catalitică (7E)
1 domeniu reprezentat de proteina transportatoare a grupărilor acil -ACP, care leagă covalent o moleculă de 4- fosfopanteteină

Слайд 134ACID GRAS SINTAZA

Слайд 135ACID GRAS SINTAZA
Fiecare monomer cuprinde 2 grupe SH:
–SH furnizat de

un rest de cisteinil: SH-Cys, ataşat la cetoacilsintază
- SH - 4 fosfopantoteină din ACP: SH-Pant, (ataşată prin legătura fosfat-Ser)


Слайд 136

Lehn fig 21-5
modified

Слайд 137ACID GRAS SINTAZA (AGS)


Datorită aranjării celor 2 monomeri – se

sintetizează simultan 2 molecule de AG

Слайд 138SINTEZA DE NOVO CU FORMAREA ACIDULUI PALMITIC
Etapele:
transferul lui Acetil CoA

din mitocondrii în citozol
Sinteza de malonil CoA
Sinteza acidului palmitic

Слайд 139I. TRANSFERUL LUI ACETIL COA DIN MITOCONDRII ÎN CITOZOL

Слайд 140II. SINTEZA DE MALONIL COA

Слайд 141
Activatori -citrat, insulina
Inhibitori - palmitoil CoA, glucagonul

Слайд 142III. SINTEZA ACIDULUI PALMITIC

Слайд 143III: SINTEZA ACIDULUI PALMITIC

Слайд 144III: SINTEZA ACIDULUI PALMITIC





Ciclu de reacţii este reluat: butiril-ACP se condensează

cu malonil-ACP- formînd în final C6-acil ACP.
Catena AG creşte pînă la formarea palmitoil-S-ACP

Слайд 145III: SINTEZA ACIDULUI PALMITIC

Слайд 146REACȚIA SUMARĂ:

Слайд 147
Biosinteza acizilor graşi saturaţi cu număr impar de atomi de carbon

Se

sintetizează la fel ca şi cei saturaţi cu număr par de atomi de carbon, dar sinteza este iniţiată nu de acetil-CoA (C2) ci de propionil-CoA (C3)

Слайд 148ELONGAREA AG
Localizată:
reticulul endoplasmatic
mitocondrii (acetil CoA, NADH+H)
AG este activat
La

acidul preexistent (palmitil CoA) se ataşează malonil CoA

Слайд 149ELONGAREA AG

Слайд 150BIOSINTEZA ACIZILOR GRAŞI NESATURAŢI
Se produce în reticulul endoplasmic;
Este catalizată de –

oxidaze
Se pot sintetiza doar acizi graşi mononesaturaţi din acizii graşi saturaţi corespunzători (acid palmitoleic din acid palmitic şi acid oleic din acid acid stearic);

Слайд 151BIOSINTEZA AG NESATURAŢI
Sistemul de desaturare are trei componente: o desaturază, citocromul

b5 şi NADPH-citocrom b5 reductaza;
Se poate introduce o dubla legătură între C 9 şi C 10; o a doua legătură se poate introduce numai între dubla legătură preexistentă şi gruparea carboxil (de aceea acidul oleic nu se poate transforma în acid linoleic sau linolenic);
Electronii proveniţi de la NADPH sunt cedaţi cit b5 şi preluaţi în final de oxigen.
introduce gruparea hidroxil, urmată de dehidratare

Слайд 152BIOSINTEZA AG MONOENICI

Слайд 153BIOSINTEZA AG POLIENICI
Acidul linoleic şi linolenic sunt esenţiali
Organismul uman nu

are capacitatea de a introduce legături cis de la C 19 pînă la capătul ω al catenei
posedă carbon -9,6,5,4 –desaturaze

Слайд 154BIOSINTEZA A . ARAHIDONIC

Слайд 155SINTEZA TAG

2 căi:
calea monoacilglicerolului: are loc în peretele intestinal (enterocite) din

produşi absorbiţi (resinteza lipidelor).
calea glicerolfosfatului: în toate ţesuturile (activă: ţesutul adipos şi ficat)

Слайд 1561. CALEA MONOACILGLICEROLULUI






TAG împreună cu FL, Col, proteine sunt incorparate

în CM şi secretaţi mai departe în vasele limfatice.

Слайд 157II. CALEA GLICEROLFOSFATULUI

Слайд 158ORIGINEA GLICEROL FOSFATULUI
În ficat:
În ţesut adipos

Слайд 159Oxidarea AG
Oxidarea glicerolului
Sinteza corpilor cetonici

Слайд 160METABOLISMUL TAG
Are loc preponderent în ficat, ţesut adipos şi intestin
În plasmă

- 2 fluxuri de TG:
CM – transportă TG exogene – de la intestin la ţesuturi
VLDL – transportă TG endogene - de la ficat spre ţesuturi
Ele sunt hidrolizate de lipoproteinlipază în AG şi glicerol
AG – ţesutul adipos – sinteza TG

Слайд 161MOBILIZAREA TAG DIN ŢESUTUL ADIPOS
are loc în etape, pînă la glicerol

şi AG, sub acţiunea lipazei hormon sensibilă (mono-; di- , triacilglicerollipaza)

Слайд 163TRIGLICERIDLIPAZA
cunoscută ca “lipaza hormonsensibilă”.
Enzima este convertibilă prin fosforilare –defosforilare.
Forma fosforilată

este activă.
A: catecolaminele (adrenalina, noradrenalina), glucagonul, ACTH, TSH.
I: insulina, prostaglandina E, acidul nicotinic, AG liberi.

Слайд 164SOARTA AG ŞI GLICEROLULUI:
AG sunt transportaţi spre ţesuturi de albumina serică,

unde:
se supun β oxidării - acetil-CoA (pentru a obţine ATP sau poate fi utilizat la sinteza Col, corpilor cetonici).
se activează şi participă la sinteza TAG, depozitate în ţesutul adipos
difuzează în plasmă şi circulă sub formă de AG liberi (sunt captaţi de ţesuturile periferice: muşchii scheletici, miocard, rinichi, ficat)
Eritrocitele şi creierul nu pot utiliza AG ca sursă de energie


Слайд 165SOARTA GLICEROLULUI:
Glicerolul nu poate fi folosit de ţesutul adipos, lipsit de

glicerol kinază; el difuzează în plasmă de unde ajunge la ficat şi rinichi
Glicerolul:
Sinteza de TAG şi FL
Sinteza glucozei - gluconeogeneză
Oxidează pînă la CO2 şi H2O



Слайд 166OXIDAREA GLICEROLULUI – ÎN FICAT
localizat: citoplasma
E1 glicerolkinaza E2 glicerolfosfatDH

Слайд 167OXIDAREA AG SATURAŢI CU NUMĂR PAR DE ATOMI DE CARBON
β

oxidarea AG - degradarea, scindarea, catabolizarea oxidativă a AG, spirala lui Lynen) – moleculele de AG suferă un atac oxidativ în poziţia β , urmat de desprinderea unui fragment cu 2C (Acetil Co A)

Слайд 168OXIDAREA AG SATURAŢI CU NUMĂR PAR DE ATOMI DE CARBON

Procesul e

activ în muşchi, miocard, ficat, rinichi, testicul, splină, plămâni şi ţesutul adipos.
Excepţie:creierul şi eritrocitele (ţesuturi glucozo dependente)

Слайд 169ΒETA OXIDAREA AG
3 etape:
Activarea AG (citoplasmă)
Transferul lui Acil CoA în

mitocondrii
β oxidarea propriu zisă (mitocondrii)

Слайд 170ACTIVAREA AG:

R-COOH + HS-CoA + ATP ? R-CO~SCoA + AMP +

PPi
H2O ↓
2 Pi
E- acil Co A sintetaza
Activatori: K; Mg
Inhibitori: Na ; Li

Слайд 171ACTIVAREA AG:
R-COOH + ATP ? R-COO-AMP + PPi

aciladenilat
PPi ? 2 Pi
R-COO-AMP + HS-CoA ? R-CO~SCoA + AMP
acil-CoA
Sumar:
R-COOH + ATP + HS-CoA ? R-CO~SCoA + AMP + PPi
H2O ↓
2 Pi

Слайд 173TRANSFERUL LUI ACIL COA ÎN MITOCONDRII
Acil CoA nu poate penetra membrana

internă a MC
Este transportat cu ajutorul carnitinei (β-hidroxi-γ-trimetilaminobutirat- vitamina Bt), ce se formează din Lyz şi Met activă cu participarea vitaminei C, B6, NAD

Слайд 174TRANSFERUL LUI ACIL COA ÎN MITOCONDRII

Слайд 175Carnitine Acyl Transferase I and II
Lehn fig 17-6

Слайд 177REGLAREA
Malonil CoA înhibă ACT I---deci palmitatul format în citozol (biosinteza lipidelor)

nu poate fi transferat în MC şi degradat.
Creşterea raportului acetil CoA/CoA duce la inhibarea reacţiei de activare a AG

Слайд 178DEFICIENŢA DE CARNITINĂ
1. congenitale –
a.deficit de ACT I (afectează ficatul

– hipoglicemie, comă şi exitus (perioade de post).
b. deficitul de ACT II – afectează muşchiul cardiac şi scheletic – cardiomiopatie, slăbiciune musculară (efort fizic)
2. dobîndite: boli hepatice, persoanele supuse hemodializei, malnutriţie, dietă strict vegetariană.

Слайд 179 BETA OXIDAREA PROPRIU ZISĂ
Localizat în MC (matrixul MC)
repetarea a 4

reacţii:
Dehidrogenarea lui acil Co A (FAD)
hidratare
a doua dehidrogenare (NAD)
reacţie tiolazică (clivare)
În rezultat - se formează acetil CoA şi acil CoA cu doi atomi de carbon mai puţin

Слайд 182BILANŢUL ENERGETIC
Stoichiometria unui ciclu de oxidare:
CH3- (CH2)n-CH2 – CH2-COSCoA +FAD+
H2O+NAD+HSCoA


Acil CoA (Cn-2) +FADH2+NADH+H+ Acetil CoA
Stoichiometria oxidării a. palmitic (C16):
n/2 -1 – numărul de cicluri pînă la oxidarea completă
n– numărul atomilor de C

Слайд 183STOICHIOMETRIA OXIDĂRII A. PALMITIC
16/2 -1 = 7 cicluri
7FADH2--------– 7 X

2=14ATP
7NADH+H ----- 7X3=21 ATP
8 CH3COSCoA--- 8X12= 96 ATP
Sumar: 131 mol de ATP
131-1=130 ATP
Deoarece 2 legături macroergice sunt irosite la activarea acidului – beneficiul net este de 129

Слайд 184BILANŢUL ENERGETIC AL OXIDĂRII COMPLETE A ACIDULUI PALMITIC











Beneficiul net al arderii

acidului palmitic este de 129 moli ATP deoarece se consumă 2 legături macroergice la activarea acidului gras

Слайд 185OXIDAREA AG NESATURAŢI
β-oxidarea AG nesaturaţi se desfăşoară normal pînă în vecinătatea

legăturii duble (cis configuraţie)

După trei cicluri normale de β-oxidare se ajunge la un cis – Δ3 – enoil – CoA.

Sub acţiunea cis Δ3 - trans ∆2 enoil Co A izomerazei legătura dublă din cis – Δ3 trece în trans-∆ 2 – se formează trans – Δ2 – enoil – CoA, intermediar normal al β-oxidării.

Exemplu: oxidarea acidului oleic (C18:1Δ9)
CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH

Слайд 187


Pentru AG polienici e necesară şi o altă enzimă – dienoil

Co A reductaza (NADPH+H) - , care transformă trans 2 cis 4 –dienoil Co A în trans 3 enoil CoA.
Produsul sub acţiunea izomerazei trece în trans 2 enoil CoA.

Слайд 189OXIDAREA AG CU NUMĂR IMPAR DE ATOMI DE C
Se oxidează în

acelaşi mod ca AG saturaţi, dar în ultima etapă se formează o moleculă de propionil CoA (C3) şi una de Acetil CoA.

Слайд 190OXIDAREA AG CU NUMĂR IMPAR DE ATOMI DE C
E- propionil CoA

carboxilaza
Co- vitamina H (biotina)
E- Metilmalonil-mutaza
Co- vitamina B12
Lipsa acestei E – acidemie metilmalonică (în sînge şi urină apare acidul metilmalonic, micşorînd pH sîngelui (administrat vitamina B12)

Слайд 191BILANȚUL ENERGETIC PENTRU AG CU NUMĂR IMPAR

GDP+Pi GTP FAD FADH2

Succinil –CoA Succinat Fumarat

Malat




H2O

MC


CITOZOL

NADP+ NADPH+H+

Malat Piruvat


CO2


MC



Piruvat Acetil Co A




Krebs


NAD NADH+H

CO2

Слайд 192OXIDAREA AG ÎN PEROXISOMI
Caracteristic AG C20-C26 ----pînă la C8
Diferă de oxidarea

mitocondrială prin reacţia de oxidare a acil-CoA la enoil-CoA (E- oxidază)

Слайд 193Numărul peroxisomilor creşte în diabet, inaniţie, la administrarea unor medicamente (aspirina,

preparate hipolemiante)
Absenţa peroxisomilor- sindromul Zellweger: creşterea AG cu catena lungă şi deces în primele luni de viaţă

Oxidarea AG în peroxisomi

Слайд 194ALTE TIPURI DE OXIDĂRI
α-oxidare – la acizii graşi ramificaţi
Reacţia este catalizată

de o monoxigenază, necesită Fe2+ şi ascorbat;
Rezultă hidroxiacizi care pot fi din nou oxidaţi şi decarboxilaţi, formând acizi graşi cu 1 at.C mai puţin decât originalul;
ω-oxidare – oxidarea at.C cel mai depărtat de gruparea carboxil
În microzomi;
În prezenţa monoxigenazei, NADPH şi citocromul P450;
Se formează acizi dicarboxilici.

Слайд 195
Comparaţia sinteză/degradare AG
cu număr par de atomi de carbon

Слайд 196REGLAREA METABOLISMULUI LIPIDIC
Se efectuiază în mai multe aspecte:
Factorii Enzimatici:
a. Modificarea

activităţii E incluse în sinteza lipidelor
b.Modificarea V sintezei şi degradării E
Factorii de mediu: stresul emoţional negativ, inaniţia, hipotermia, efortul muscular cauzează pierderea din greutate a organismului.

Слайд 197Factorii hormonali:

Catecolaminele, Glucagonul stimulează lipoliza prin AMPc, activează lipaza hormono-dependentă.


hormonul de creştere la fel, dar cu o fază mai tardivă (stimulează sinteza adenilat ciclazei de novo).
Cortizolul – acţiune catabolică asupra ţesutului adipos periferic (lipoliza)
Insulina posedă efect contrar, activează fosfodiesteraza – inhibă lipoliza şi stimulează lipogeneza.

Слайд 198INSULINA
activează biosinteza AG în ficat
Activează glicoliza – DHAP—Glicerol 3P
Activează PDH –Acetil

CoA
Intensifică formarea citratului şi transformarea sa în Acetil CoA (activarea citrat liazei)
Activarea acetil Co A carboxilazei ----malonil CoA

Слайд 199METABOLISMUL LIPIDIC ÎN PERIOADELE POSTPRANDIALE
Mărit raportul Insulină/glucagon
DIGESTIA
ABSORBŢIA ------ chilomicroni (LPL) –AG

liberi, captaţi de ţesut adipos (80%)
În ficat:
A. Sinteza AG (din glucide sau alcool)
B. Sinteza AB, Col, FL, TAG
C. Sinteza LP (VLDL; HDL)

Слайд 200METABOLISMUL LIPIDIC ÎN PERIOADELE POSTPRANDIALE


VLDL sub acţiunea LPL ---- AG--- sunt

captaţi de ţesutul adipos----TAG


Слайд 201METABOLISMUL LIPIDIC ÎN PERIOADELE INTERALIMENTARE

Scăzut raportul Insulină/glucagon
TAG din ţesutul adipos sunt

hidrolizate– AG şi glicerol
AG se supun beta oxidării------ Acetil Co A—ciclul Krebs---ATP
În ficat Acetil CoA --- sinteza corpilor cetonici (în inaniţie)

Слайд 202SINTEZA CORPILOR CETONICI (CETOGENEZA)
acetoacetatul,
β-hidroxibutiratul
acetona
Sinteza lor are loc în ficat (în

mitocondriile hepatocitelor ),
Ca substrat – Acetil CoA (βoxidarea AG, ce provin din lipoliza adipocitară, degradarea AA cetoformatori)
Rol: sursă de energie în perioadele de inaniţie (muşchiul cardiac, stratul cortical al rinichilor)

Слайд 203SINTEZA CORPILOR CETONICI (CETOGENEZA)
Are loc când concentaţia AG în sânge este mare

(foame, inaniţie, dietă bogată în grăsimi, diabet insulino-dependent netratat) şi disponibilitatea de glucoză este limitată
Principala cale de metabolizare a acetil CoA – includerea în ciclul Krebs (în condiţiile în care scindarea lipidelor şi a glucidelor este echilibrată) - “lipidele ard în flacăra glucidelor”
În lipsa glucidelor; inaniţie, diabet - OA se utilizează pentru generarea Gl.
În lipsa OA, Acetil Co A recurge la formarea corpilor cetonici: acetoacetatul, β-hidroxibutiratul şi acetona

Слайд 205CETOGENEZA

Слайд 206UTILIZAREA CORPILOR CETONICI
Sunt substrate energetice preferate pentru inimă, muşchi scheletici, cortex

renal. În inaniţie creierul foloseşte corpii cetonici ca sursă majoritară de energie;

Acetoacetatul şi β-hidroxibutiratul servesc ca substrate majore pentru sinteza lipidelor cerebrale neonatale;

β-hidroxibutiratul reprezintă o cale de export a echivalenţilor reducători din ficat (25% din NADH obţinut din b-oxidarea acizilor graşi este folosit pentru sinteza acestui corp cetonic).

Слайд 207ACTIVAREA ACETOACETATULUI
Transportul corpilor cetonici prin sânge se face sub formă liberă,

fiind hidrosolubili.
Acidul acetoacetic din ficat trece în sânge de unde este preluat de ţesuturile extrahepatice şi activat:
1. Calea tioforazică:
Reacţie de schimb cu succinil CoA








Слайд 208ACTIVAREA ACETOACETATULUI:
1. Calea tioforazică:
Reacţie de schimb cu succinil CoA

Слайд 209ACTIVAREA ACETOACETATULUI
2. Calea tiokinazică:
- Acetoacetatul – 2 mol de acetil

CoA, utilizate ulterior în ciclul Krebs (23 ATP)

Слайд 210ACTIVAREA BETA-HIDROXIBUTIRATULUI
Cea mai importantă cale este transformarea sa în acetoacetat, urmată

de activarea la acetoacetil CoA;
Poate avea loc direct în ţesuturile extrahepatice, similar cu activarea directă a acetoacetatului, cu formarea b-hidroxi-butiril CoA, care sub acţiunea unei dehidrogenaze specifice se transformă în acetoacetil CoA.

Слайд 211UTILIZAREA CORPILOR CETONICI

Слайд 212Prin oxidarea unui mol de acetoacetat se obţin 23 moli ATP

iar când produsul final al cetogenezei este b-hidroxibutiratul se obţin 21 moli ATP

BILANȚUL ENERGETIC AL OXIDĂRII CORPILOR CETONICI

Слайд 213





CORPII CETONICI


FICAT

AG

acetil-CoA acetoacetat β-hidroxibutirat


SÂNGE

CO2 +ATP acetil-CoA acetoacetat β-hidroxibutirat





acetoacetil-CoA

ciclul
Krebs

Oxidarea AG


succinil-CoA

succinat

MUŞCHI, CREIER
ŞI RINICHI

Beta-cetoacil-CoA
transferaza

Слайд 214CETONEMIE, CETONURIE

Cetonemie- mărirea c% de corpi cetonici în sînge
Cetonurie – apariţia

CC în urină
Se observă în:
Diete bogate în lipide, sărace în glucide;
inaniţie,
Diabet zaharat insulinodependent,
dereglări gastrointestinale la copii sau gravide
glucozurie renală

Слайд 215CAUZELE CETONEMIEI
Mărirea concentrației lui Acetil - Co A (lipoliza activată).
2. Micșorarea

OA (se include ăn gluconeogeneză)

Слайд 216CETOACIDOZA DIABETICĂ

CC depăşesc 20 mmol/l (normă – 0,03–0,2 mmol/l)
-deficitul de insulină

– blochează transportul Gl în ţesutul muscular şi adipos (foame energetică).
Compensator – se măreşte secreţia hormonilor de contrareglare (STH; adrenalinei, cortizolului, glucagonului)

Слайд 217CETOACIDOZA DIABETICĂ


- Sub influienţa acestora se activează: glicogenoliza, gluconeogeneza – hiperglicemie

progresivă; dar Gl nu poate fi utilizată de către ţesuturi în continuare – lipsă de energie

pentru asigurarea celulei cu energie sub influienţa H contrareglare se activează lipoliza, cu eliberarea de AGL, care la nivelul ficatului sunt transformaţi în corpi cetonici.

Слайд 218CETOGENEZA ÎN DIABET
Raportul glucagon/insulină creşte;
Creşte şi concentraţia hormonilor de stres: adrenalină,

noradrenalină, cortizol;
Creşte glicemia ca urmare a GNG şi glicogenolizei;
Creşte lipoliza şi proteoliza
Reorientarea spre utilizarea corpilor cetonici

Слайд 219CETOACIDOZA DIABETICĂ

Eliminarea hidroxibutiratului şi acetoacetatului din organism (fiind anioni la excreţie)

conduce la pierderea de cationi – Na - rezultă cetoacidoza
Pierderea H2O – dehidratarea organismului

Слайд 220CETOGENEZA ÎN INANIŢIE
Glicemia este scăzută, corpii cetonici sunt utilizaţi iniţial de

inimă şi muşchii scheletici, glucoza fiind conservată pentru susţinerea SNC;
După un post de 3 zile 1/3 din energia creierului provine din oxidarea corpilor cetonici;
După o săptămână de post, corpii cetonici devin sursa majoritară de energie a creierului, necesarul de glucoză fiind minim (se cruţă proteinele musculare).

Слайд 221METABOLISMUL LIPIDELOR STRUCTURALE.
EICOSANOIZII

Слайд 222OBIECTIVELE
Metabolismul colesterolului. Biosinteza colesterolului – substratele, etapele, reacţiile parţiale ale I

etape (până la acidul mevalonic), enzimele, coenzimele, reglarea.
Căile de utilizare şi eliminare ale colesterolului.
Biosinteza fosfogliceridelor: substratele, reacţiile parţiale ale I şi a II căi;
Biosinteza sfingolipidelor: precursorii, reacţiile principale, enzimele, reglarea.
Oxidarea fosfo-, sfingo- şi glicolipidelor.
Metabolismul eicosanoizilor. Căile ciclooxigenazică şi lipooxigenazică ale biosintezei lor. Inactivarea.
Rolul eicosanoizilor în procesele inflamatorii, reacţiile alergice, dereglările fluidităţii sanguine

Слайд 223SINTEZA COLESTEROLULUI
Se sintetizează din Acetil-CoA
Necesită 18 moli de Acetil-CoA, 16 NADPH+H

şi 18 de ATP
Localizarea:
Ficat (80%), dar are loc şi în intestin, suprarenale, tegumente
Începe în citoplasmă (continuă în RE şi peroxisomi)

Слайд 224SINTEZA COLESTEROLULUI
Are loc în 3 etape:
Sinteza acidului mevalonic
mevalonatul prin mai multe

reacţii - 3∆-izopentenil pirofosfat. 6 molecule de 3∆-izopentenil pirofosfat – scualen
Scualenul se supune ciclizării – lanosterol- Col

Слайд 226СИНТЕЗ ХОЛЕСТЕРОЛА

Слайд 227REGLAREA HMG-COA REDUCTAZA
la nivelul sintezei (v de transcriere a genelor)
expresia

genei HMG-reductazei este controlată de SREBP(proteină care leagă elementul reglator al sterolilor), proteină integrală a membranei RE.
Ea este asociată cu proteina care activează clivarea ei – SCAP.
Cînd nivelul sterolilor scad – complexul SREBP-SCAP părăseşte RE şi la nivelul aparatului Golgi, proteazele acţionează asupra SREBP şi formează un fragment solubil care pătrunde în nucleu şi funcţionează ca factor de transcripţie ---- se intensifică sinteza HMG-reductazei.
Cînd sterolii sunt în c% mari --- are loc reţinerea complexului SCAP-SREPB în RE şi nu are loc activarea SREBP --- inhibarea sintezei de Col.




Слайд 228REGLAREA HMG-COA REDUCTAZA
la nivelul sintezei (v de transcriere a genelor)
la

nivelul modificării v de degradare
3. Retroinhibiţie - enzima este inhibată de mevalonat şi de colesterol
4. Reglare covalentă- forma activă este forma defosforilată
5. Reglarea hormonală - insulina şi hormonii tiroidieni activeză HMG-CoA reductaza, iar glucagonul are efect opus


Слайд 229REGLAREA


Reacţia – limită a biosintezei e formarea acidului mevalonic, catalizată de

o enzimă compusă reglatoare – β hidroxi β metil-glutaril-CoA reductaza
HMG-CoA reductaza – localizată la nivelul RE
Structura: 887 AA cu 2 domenii structurale: unul hidrofob (membranar) şi altul citoplasmatic (posedă activitate catalitică).

Слайд 230REGLAREA HMG-COA REDUCTAZA
la nivelul sintezei (v de transcriere a genelor)
la

nivelul modificării v de degradare
3. Retroinhibiţie - enzima este inhibată de mevalonat şi de colesterol
4. Reglare covalentă- forma activă este forma defosforilată
5. Reglarea hormonală - insulina şi hormonii tiroidieni activeză HMG-CoA reductaza, iar glucagonul are efect opus


Слайд 231
Conţinutul Col depinde de regimul alimentar. Acest colesterol alimentar inhibă sinteza

reductazei în ficat
Inhibarea prin medicamente: statinele – inhibitori reversibili, competitivi ai HMG reductazei.

Слайд 232CĂILE DE TRANSFORMARE ALE COLESTEROLULUI
1. În tegumente ---colecalciferol
2. În suprarenale- sinteza

corticosteroizilor
3.În glande sexuale- sinteza hormonilor sexuali
4. În ficat – sinteza AB primari
5. În ficat şi intestin – LP plasmatice

Слайд 233CATABOLISMUL ŞI ELIMINAREA COL
1. Calea biliară:
Col biliar---intestin --reducere la coprostanol sau

colestanol---fecale
AB neabsorbiţi (0,25g/zi)----fecale
2. Celule epiteliale descuamate----fecale
3.Secreţia sebacee la nivelul tegumentelor
4.Eliminare urinară a metaboliţilor hormonilor steroizi şi a vitaminelor D

Слайд 234LITIAZA BILIARĂ
Colesterolul (care este hidrofob) este dizolvat în bilă prin formarea

de micelii cu fosfolipide (lecitine) şi săruri biliare într-o proporţie bine stabilită: colesterol:fosfolipide:săruri biliare.

O modificare minoră a acestui raport determină cristalizarea colesterolului în jurul nucleului format din proteine şi bilirubină cu generare de calculi biliari - litiază biliară

Слайд 235SINTEZA GLICEROFOSFOLIPIDELOR
LOCALIZAREA:
Are loc intensiv în ficat; peretele intestinului, testicule, ovare, glanda

mamară
Sunt sintetizate în reticulul endoplasmatic neted, transportate în aparatul Golgi, iar ulterior către membrane
2 căî de sinteză:
sinteză PC și PE din colina sau etanolamina preexistentă
Sinteza PI și cardiolipinei ce utilizează ca intermediar comun acidul fosfatidic
Particularitatea biosintezei FL este participarea precursorilor în forme active de derivaţi ai citidin fosfatului (CDP) ca CDP-colina, CDP-etanolamina, CDP-diglicerid.

Слайд 236SINTEZA FOSFATIDILCOLINEI (PC) ȘI FOSFATIDILETANOLAMINEI(PE)

Colina si etanolamina se obtin din alimentatie

sau din catabolizarea FL
Reacțiile cuprind:
fosforilarea colinei/etanolaminei
conversia la forma activata: CDP-colina/CDP-etanolamina
colin-fosfatul sau etanol-fosfatul sunt transferate din nucleotid (parasind CMP) pe o molecula de DAG

Слайд 2371. SINTEZA PC

Слайд 238IMPORTANȚA REUTILIZĂRII COLINEI
COLINA în organism:
Sintetizată de novo (insuficientă)
Din alimente - necesarul

zilnic:
La femei – 425 mg
La bărbați – 550 mg
Deasemenea ea este utilizată la sinteza acetilcolinei

Слайд 239(etanolamină)
(Fosfoetanolamină)
(CDP-etanolamină)
(Fosfatidiletanolamină)

Слайд 240SINTEZA FOSFATIDILSERINEI (PS)
FOSFATIDILETANOLAMINA

SERINA








ETANOLAMINĂ FOSFATIDILSERINĂ



Слайд 241SINTEZA PC ÎN FICAT din PS

Слайд 242
Ficatul este un organ specific de sinteză a fosfolipidelor plasmei.
În lipsa

cholinei sau a grupelor CH3, necesare pentru sinteza lor, diminuează viteza de sinteză a fosfolipidelor şi, respectiv, viteza cu care acizii graşi sun eliminaţi din ficat.
În consecinţă, are loc depozitarea lipidelor în ficat - provoace distrofia grasă a ficatului
Orice substanţă donatoare de CH3 pentru sinteza cholinei este denumită lipotropă.
O serie de substanţe, medicamente poartă denumirea de substanţe lipotrofe.

SUBSTANȚELE LIPOTROPE

Слайд 243
The synthesis of PE,
PC, PS in eukaryotic
cells.

Слайд 244SINTEZA PI ȘI CARDIOLIPINEI DIN A. FOSFATIDIC

Слайд 246CATABOLISMUL FOSFOGLICERIDELOR ARE LOC SUB ACŢIUNEA FOSFOLIPAZELOR

Слайд 247FOSFOLIPAZELE
A1 – este prezentă în multe dintre ţesuturile mamiferilor
A2- este prezentă

în ţesuturi şi sucul pancreatic
E prezentă în veninul de şarpe şi cel de albine
Prin acţiune asupra fosfatidilinozitolului – eliberează a. arahidonic (precursorul prostaglandinelor)
Fosfolipaza C se afşă în lizozomii hepatici (produce mesagerul secund)

Слайд 248SINTEZA SFINGOLIPIDELOR
Se formează din palmitoil CoA şi Ser
Sfingozina liberă se formează

din ceramidă
Sinteza are loc pe suprafaţa citozolică a membranelor reticulului endoplasmatic

Слайд 250CATABOLISMUL SFINGOMIELINELOR
Sfingomielinaza (lizozomală): ceramid+fosforilcolină
Ceramidaza – degradează legătura N acilică

Слайд 251CATABOLISMUL SFINGOMIELINELOR
Ceramida poate fi implicată în răspunsul la stres
Sfingozina inhibă proteinkinaza

C

Слайд 252SINTEZA GLICOLIPIDELOR

Sinteza cerebrozidelor:
La sinteză participă:UDP-Gl; UDP-Gal

Ceramidă +UDP-Gal (UDP-Gl)----Calactocerebrozidă (Glucocerebrozidă)


Ceramidă +(UDP-monozaharide)n-----Globozid

Слайд 253BIOSINTEZA CEREBROZIDELOR

Слайд 254GRUPARI SULFAT: DE LA TRASNPORTORUL DE SULFAT 3'-FOSFOADENOZIN-5'-FOSFOSULFAT (PAPS): GALACTOCEREBROZID-3-SULFATUL=SULFATIDA CEA

MAI IMPORTANTA DIN CREIER GALACTOCEREBROZID +PAPS-----SULFATIDA

BIOSINTEZA SULFATIDELOR

Слайд 255SINTEZA GANGLIOZIDELOR

La sinteză participă UDP-N-acetil galactozamină
Globozid +CMP_NANA-----Gangliozid +CMP

Слайд 256NANA is synthesized from N-acetyl-mannosamine-6-P and PEP
Examples of ganglioside structure

Слайд 257CATABOLISMUL GLICOLIPIDELOR
Cerebrozidele sunt degradate de hexozidaze care îndepărtează resturile de glicozil

(capătul nereducător)
fiecare tip de legătură glicozidică este scindată de o glicozidază spesifică.
Carenţa acestor E (localizate în lizozomi) - lipidoze

Слайд 258LIPIDOZE TISULARE
Boli ereditare, caracterizate prin acumularea de sfingolipide în creier şi

ţesuturi, datorate deficienţei enzimelor implicate în catabolizarea lor (scindarea are loc în lisosomi)

Слайд 259LIPIDOZE TISULARE
1. Neimann-Pick - deficienţa de sfingomielinază
sfingomielina SM- se acumulează în

ficat, splină, creier
Hepato- şi splenomegalie, tulburări digestive, întîrziere psihomotorie, convulsii
Decedează în vârsta fragedă

Слайд 260LIPIDOZE TISULARE
2. afecţiunea Tay-Sachs – lipsa hexozaminidazei (hidrolază ce scindează N

acetil-galactozamina din GM2)
Acumularea de GM2 în creier – întîrzieri psihomotorii, creşterea în volum şi masă a creierului, atrofie musculară, paralizie, orbire.
pe retina ochiului – apar pete de culoare roşie-vişinie – gangliozid GM2

Слайд 261EICOSANOIZII
Sunt substanţe biologic active de natură lipidică, derivate din a.graşi polinesaturaţi

şi îndeplinesc în organism roluri multiple.

Слайд 262EICOSANOIZII
Deosebim:
Prostaglandinele (clasice- PG şi endoperoxizii prostaglandinici (PGG2 şi PGH2)
Prostaciclina (PGI2)
Tromboxanii (TX)
Leucotrienele

(LT)

Слайд 263STRUCTURA CHIMICĂ- PROSTAGLANDINE

Reprezintă AG nesaturaţi cu 20 C
Sunt derivaţi ai acidului

prostanoic
Existenţa unui ciclu pentanic format între C8-C12

PG se deosebesc între ele prin:
1. natura substituienţilor din nucleul pentanic (PGA-PGI)
2. Catenele laterale pot conţine un număr diferit de legături duble (PG1, PG2, PG3)

Слайд 265
TX conţin în structura lor ciclul piranic (TXA2 şi TXB2)
TXA2 este

sintetizat din PGH2 de către sintaza tromboxanică microzomală.

Слайд 266STRUCTURA CHIMICĂ - LT
LT (LTA-LTE) – cuprind în structura lor mai

multe legături duble, trei fiind conjugate. Cele mai active la om sunt LTA4.

Слайд 267BIOSINTEZA EICOSANOIZILOR

Are loc la nivelul tuturor ţesuturilor
După sinteză nu se depozitează

dar acţionează imediat
Are loc în 2 etape:
Sinteza acidului arahidonic (comună)
Sinteza PG, TH, LT

Слайд 268I: SINTEZA ACIDULUI ARAHIDONIC
Derivat al acidului linoleic
Este prezent la nivelul membranelor

celulare
Se eliberează prin activarea fosfolipazei A2

Слайд 270II.SINTEZA PG, TX ŞI LT
2 căi:
Calea ciclooxigenazei conduce la sinteza PG,

TX
Calea lipooxigenazei – la sinteza LT

Слайд 272CICLOOXIGENAZA
este o hemoproteină, cu o activitate dublă:
a. dioxigenazică (încorporează O2 în

substrat)
b. peroxidazică (descompune peroxidul).

Слайд 275COX-1 – enzimă constitutivă; mucoasa gastrică, plachete, endoteliu vascular, rinichi

COX-2 –

enzimă inductibilă; sinteza ei creşte în macrofage şi monocite ca răspuns la stimului inflamatori; se găseşte şi în muşchii netezi, celulele epiteliale şi endoteliale, neuroni

COX-3 – în creier, ţesuturile periferice; este inhibată de paracetamol şi metamizol (analgezice şi antipiretice)

Ciclooxigenaza

Слайд 276INHIBITORII SINTEZEI:
Corticosteroizii – inhibă fosfolipaza A2
Aspirina (medicamente antiinflamatoare nesteroide) - inhibă

ireversibil COX (prin acetilarea grupelor hidroxil a resturilor de Ser localizate în situsul activ al enzimelor).
Derivaţii imidazolului – inhibă tromboxan sintaza.

Слайд 277CATABOLISMUL PG
Viaţă biologică scurtă:
TXA2 are T1/2= 30 minute, şi suferă

o hidroliză rapidă, nonenzimatică la inactivul TXB2.
Prostaciclina (PGI2) - T ½ - 3 minute la 37 °C şi pH 7,5 şi este convertită printr-o hidroliză nonenzimatică la forma inactivă.
PG clasice sunt eliminate la nivelul plămînului
Principalii derivaţi sunt 15-ceto- iar ai prostaciclinelor 6 ceto-, care se elimină cu urina.

Слайд 278MECANISMELE DE ACŢIUNE
Au acţiune autocrină sau paracrină
Determină variaţii ale nucleotidelor ciclice

AMPc, GMPc, nivelului Ca intracelular sau activarea transcrierii şi sintezei de proteine.
PG creşte AMPc în adenohipofiză, plachetele pulmonare şi tiroidă, însă descreşte AMPc în ţesutul adipos.
Tromboxanii blochează producerea de AMPc şi mobilizează Ca2+ intracelular.

Слайд 279ACŢIUNILE BIOLOGICE
Diferă nu numai de natura chimică (PG, LT, TX) dar

şi de cea a tipului celular
Prostaglandinele:
Vasodilataţie puternică
Reducerea sintezei interleukinelor IL-1 şi IL - 2
Diminuarea agregării plachetare şi leucocitare
PGF2 alfa – brohoconstricţie, vasoconstricţie periferică şi contracţia fibrelor musculare netede

Слайд 280
Plachetele sanguine (trombocite) conţin tromboxan sintază; se obţine TXA2 - vasocontrictor

(contracţia arterelor) şi stimulator al agregării plachetare (etapa iniţială în coagulare)
Celulele endoteliale ale sistemului vascular conţin prostaciclin sintază; se obţine prostaciclina (PGI2), vasodilatator şi inhibitor al agregării plachetare

Prostaciclina şi tromboxanul alcătuiesc un sistem de control al homeostaziei tonusului vaselor sanguine şi al agregării plachetare

Acţiunile biologice

Слайд 281ACŢIUNILE BIOLOGICE
La nivelul TGI:
PGF2α – acţiune contractilă asupra musculaturii netede

longitudinală şi circulară;
PGE2 – relaxează musculatura circulară, acţiune inhibitorie asupra secreţiei de suc gastric şi absorbţiei intestinale.

Слайд 282ACŢIUNILE BIOLOGICE
Sistemul respirator:
PGE şi PGF – implicate în stări patologice

ca edem pulmonar, embolie, astm.
PGF2α – acţiune contractilă asupra traheei, bronhiilor
PGE2- bronhodilatatoare

Слайд 283ACŢIUNILE BIOLOGICE
SNC: reglarea transmisiei sinaptice.
PGE2- scade c% de GMPc –

efecte tranchilizante, anticonvulsive
PGF2α – creşte c% GMPc – efecte contrare

În inflamaţie:
Au rol tromboxanii, prostaciclina şi endoperoxizii intermediari
Implicati în apariţia şi dezvoltarea inflamaţiilor articulaţiilor (artrita reumatoidă), pielii (psoriazis), ochilor (tratament cu corticosteroizi, care inhibă sinteza prostaglandinelor)


Слайд 284ACŢIUNILE BIOLOGICE
Sistemul de reproducere:
la bărbaţi influenţează spermatogeneza; la femei controlează

ciclul ovarian.
PGF2α - acţiune contractilă asupra musculaturii netede a uterului.

Слайд 285ACŢIUNILE BIOLOGICE
Sistem circulator:
Prostaciclina şi TX – controlează tonusul vaselor sanguine

şi agregarea plachetară.
TXA2 – acţiune contractilă – creşte TA. La nivelul plachetelor – stimulează agregarea şi formarea de tromb
Prostaciclina – acţiuni opuse (vasodilataţie, inhibarea agregării plachetare)

Слайд 286ACŢIUNILE BIOLOGICE
LT sunt sintetizate de leucocite şi intervin în:
Modificarea permeabilităţii vasculare
Amplificarea

sintezei interferonilor (efect antitumoral şi antiviral)
Amplificarea sintezei interleukinelor
Modificarea agregării leucocitelor
Proliferarea limfocitelor T
Sunt implicate în astmul bronșic

Слайд 287ACŢIUNILE BIOLOGICE
LT (LTB4) –determină acumularea de neutrofile în focarul inflamator.
La

nivelul plămânului – efecte contractile asupra musculaturii netede (bronhoconstricție).
LTC4 - responsabilă de producerea şocului anafilactic.

Слайд 288


METABOLISMUL LIPOPROTEINELOR
VITAMINELE LIPOSOLUBILE

Слайд 289OBIECTIVELE
Metabolismul lipoproteinelor
Cauze, mecanismele dereglării metabolismului lipidelor, manifestările biochimice.

Dislipidemiile:
a) hipolipoproteinemiile familiale –

afecţiunea Tangier, α- şi β-lipoproteinemia familială;
b) hiperlipoproteinemiile primare şi familiale;
c) hiperlipoproteinemiile secundare (dobândite) – în diabet zaharat, alcoolism, afecţiuni ale glandelor endocrine.
Cauze, mecanismele dereglării metabolismului lipidelor, manifestările biochimice.
Metabolismul vitaminelor liposolubile: sursele alimentare, necesităţile diurne, transformările
A-, hipo- şi hipervitaminozele A, D, E, K – cauze, manifestări metabolice.

Слайд 290


Metabolismul lipoproteinelor

Слайд 291LIPOPROTEINELE (LP)


LP- sînt complexe lipoproteice, alcătuite din componente lipidice (TAG, FL,

Col, colesteride) şi proteice.
Componentele proteice sînt denumite apolipoproteine (Apo).

Слайд 292LIPOPROTEINELE (LP)
Rolul LP
Transportul lipidelor exogene şi endogene
Participă la păstrarea compoziţiei lipidice

a membranelor
Reglează procese metabolice celulare
Rolul Apo:
componente amfipatice a LP
oferă situsuri de recunoaştere pentru R de pe suprafaţa celulelor
sunt activatori sau inhibitori ai E ce participă la metabolismul lor

Слайд 293STRUCTURA LP
miez hidrofob - lipidele nepolare (TAG şi esterii Col)
învelişul

hidrofil - lipidele amfipatice (FL, Col) şi Apo
LP cuprind şi cantităţi mici de glucide (sub formă de glicoproteine).

Слайд 294METODELE DE SEPARARE
Ultracentrifugare
Electroforeză.

Слайд 295LIPOPROTEINELE

Слайд 299ENZIME IMPLICATE ÎN METABOLISMUL LIPOPROTEINELOR
Lipoproteinlipaza endotelială (LPL-aza):
- localizată în ţesutul

adipos, miocard, musculatura scheletică, glanda mamară;
Rol: - hidroliza TAG din CM și VLDL
Activată de apo CII; inhibată de apo CIII
Lecitin-colesterol-acil-transferaza (LCAT) plasmatică- sintetizată în ficat şi înglobată în HDL;
Rol - în îmbogăţirea miezului LP cu CE
lecitină + Col 2-lizolecitină + CE
Lizolecitina hidrofilă părăseşte LP, iar Col liber din periferia LP, esterificându-se devine mai hidrofob şi pătrunde în miezul particulei LP.
Acil-CoA-colesterol acil transferaza (ACAT) intracelulară- catalizează esterificarea Col; rol în depozitare intracelulară a CE

Слайд 300METABOLISMUL CHILOMICRONILOR
Sunt sintetizaţi în celulele mucoasei intestinale şi încorporează lipidele alimentare

absorbite (TAG- 85-90%, Col).
Particulile primare cuprind apo-B48 şi apoA.
ROLUL: transportă lipidele exogene din intestin spre țesuturi și ficat

CM sunt prezenţi în plasmă după îngerarea grăsimilor. După 6-7 ore de la îngestia de grăsimi CM dispar din sînge.

Слайд 301METABOLISMUL CHILOMICRONILOR

După sinteză sunt secretaţi în vasele limfatice care drenează intestinul

şi la nivelul canalului toracic trec în plasmă.
În plasmă CM primesc Apo C şi E de la HDL

Слайд 303CATABOLISMUL CHILOMICRONILOR
În prima etapă
a. sub acţiunea lipoproteinlipazei (LPL, activată de

apo C-II) TAG sunt hidrolizate în AG+glicerol.
Ţesuturile utilizează AG pentru oxidare (muşchi scheletici, miocard), depozitare (ţesut adipos), secreţie de grăsimi (glanda mamară).
b. pe când Col, FL, Apo C sunt transferate pe HDL.
CM devin resturi CM
A două etapă
constă în captarea resturilor de CM de către ficat, facilitată de apo E (interacţionează cu E-receptorii din hepatocit) unde sunt degradate. Pe această cale ajunge la ficat o parte din Col exogen şi cel intestinal

Слайд 306METABOLISMUL CHILOMICRONILOR

Слайд 307PATOLOGIA
Deficitul înăscut de LPL- hiper-CM-emie
Mărirea c% CM, TAG, depunerea TAG în

ţesuturi (xantoame)
Anomalia sintezei de Apo B-48 – imposibilitatea formării CM şi transportului lipidelor exogene
TAG se acumulează în celulele intestinale; este perturbată absorbţia lor; ele fiind eliminate prin masele fecale – steatoree
În sînge: micşorarea lipidelor totale; TAG; Col

Слайд 308PRE-β-LP (VLDL)
sintetizate în ficat din lipidele endogene
au un conţinut ridicat

de lipide (90-93%): 55-65% TAG, 12-18% FL, Col esterificat 12-14% şi Col liber 6-8%.
cuprind apo B-100 ,
Funcţia principală- transportul TAG sintetizate în ficat spre ţesuturile extrahepatice.
în plasmă primesc apo C (apo CII) şi apo E de la HDL.
VLDL sunt prezente în plasmă după îngerare de raţii bogate în glucide

Слайд 309CATABOLISMUL VLDL
La nivelul ţesuturilor extrahepatice sub acţiunea LPL-azei TAG din VLDL

se scindează în AG şi glicerol.
Odată cu scăderea TAG are loc:
pierderea de apo C-II care trece pe HDL
Îmbogăţirea cu esteri de Col, furnizat de HDL -
astefl VLDL sunt transformate în IDL.
IDL – o parte sunt catabolizate în ficat prin interacţiunea cu E-R,
iar alta - sunt transformate în LDL.

Слайд 312PATOLOGIA
Steatoza (infiltraţia grasă a ficatului) – acumularea grăsimilor în ficat
Cauza: amplificarea

sintezei TAG în ficat sau perturbarea căilor de sinteză şi transport (export) de VLDL
Acţiune protectoare o au factorii lipotropi: Met; proteine bogate în Met; grăsimile nesaturate; vitamina E – ele favorizează exportul TAG hepatice

Слайд 313LDL - β-LP
se formează în plasmă din VLDL după îndepărtarea TAG

(sub acţiunea LPL, TGL) şi îmbogăţire cu Col.
au un conţinut lipidic de 75-86%, componenta majoră fiind Col: 35-40% - Col esterificat, 3-10% -Col liber; 20-25% - FL şi 8-12% - TAG.
Apo majoritară este B-100.
sunt prezente în sîngele recoltat dimineaţa după un post de 8-10 ore şi cuprinde 70% din Col total plasmatic.
ROLUL: transportă Col de la ficat diverselor ţesuturi periferice.

Слайд 315RECEPTORII LDL
1) Receptori LDL clasici- sunt subiectul down-reglării - în funcţie

de cantitatea de colesterol acumulat celular
2) Receptori de tip scavenger- captează LDL alterate (ex. oxidate); nu sunt subiectul down-reglării, ca receptorii LDL clasici; rol în iniţierea aterogenezei şi formarea celulelor spumoase (macrofage care au "înghiţit" prea mult colesterol)

Catabolismul LDL

Слайд 316CATABOLISMUL LDL
I: În ficat, suprarenale, limfocite, celule musculare netede:
LDL prin intermediul

apo B-100 şi apo E interacţionează cu R clasici
fixate pe R, LDL sunt translocate în interiorul celulei şi fuzionează cu lizozomii
În lizozomi LDL sub acţiunea E lizozomale sunt hidrolizate în: proteine, FL, Col esterificat, Tg.
Col liber:
este utilizat la construcţia membranelor, sinteza de hormoni steroidici, acizi biliari
surplusul este esterificat şi depozitat în celulă.
Esterificarea Col e catalizată de E - acil-CoA- Col-aciltransferaza (ACAT), rezultînd esteri ai Col cu acizii palmitic, palmitooleic, oleic.

Слайд 317K
Colesterolul liber:
inhibă HMG-CoA-reductaza, ca rezultat sinteza Col în ţesuturile extrahepatice

este menţinută la un nivel scăzut;
inhibă sinteza R- B,E, astef determină micşorarea numărului lor pe membrană şi diminuarea captării LDL
activează E microzomială ACAT

Слайд 318II. ÎN MACROFAGE:
Macrofagele încorporează LDL care prezintă alterări ale componentelor proteice

sau lipidice.
Receptorii care recunosc LDL modificate nu sînt reglaţi prin feed-back negativ (cum se reglează receptorul clasic LDL) şi, ca urmare, prin încărcarea macrofagelor în mod excesiv cu Col apar “celulele spumoase”.
Modificările biochimice ale LDL constau în acetilări, glicozilări ale apo (apo B-100, apo E) şi /sau alterări oxidative ale acizilor graşi nesatiuraţi.

Слайд 320PATOLOGIA
Hiperlipoproteinemia de tip II – deficienţă calitativă şi cantitativă a R

membranari pentru LDL
IIa – mărirea Col LDL – xantomatoză
IIb – mărirea Col LDL+VLDL (Tg)- obezitate (lipsesc xantomele)
Risc de aterogeneză înaltă

Слайд 321α-LP - HDL
conţinut lipidic de 45-55%, predominînd FL – 20-30%, Col

17-23% şi Tg 3-6%.
Componenţa proteică - apo A (AI, AII) dar conţin cantităţi mici de apo C, D, E. Nu cuprind apo B.
HDL sînt secretate şi sintetizate de hepatocite şi enterocite sub forma unor particule nascente de formă discoidală, alcătuite dintr-un strat dublu lipidic (FL; Col) şi apo A, apo E.
Particulele nascente din intestin nu conţin apo E.

Слайд 322METABOLISMUL HDL
HDL captează Col liber atît din ţesuturile periferice cît și

din LP plasmatice (CM, VLDL).
Sub acţiunea LCAT (activată de apo AI)- Col este imediat esterificat şi migrează în interiorul particulei ---- HDL sferic matur (HDL3, sărace în CE, iar in final HDL2 bogate in CE ce sunt transportati la ficat)

Слайд 323HDL AND REVERSE CHOLESTEROL TRANSPORT

Слайд 324HDL AND REVERSE CHOLESTEROL TRANSPORT

Слайд 325CATABOLISMUL HDL
HDL sînt catabolizaţi la nivelul ficatului:
Prin intermediul apo E

particulele interacţionează cu R de pe suprafaţa hepatocitelor, sunt internalizaţi şi componentele degradate.
Rolul principal al HDL este transportul Col din celulele extrahepatice în ficat, sediul catabolismului Col (transformare în AB şi excreţie prin bilă).

Слайд 326
LDL-R


50% of HDL C may
Return to the liver
On LDL via CETP
HDL

AND REVERSE CHOLESTEROL TRANSPORT

Слайд 328PATOLOGIA
Hipolipoproteinemia familiară – deficit de HDL
Cauza: deficit al sintezei de

apoA
Caracteristic: micşorarea HDL; Col HDL; FL
Splenomegalie, hipotrofie amigdaliană; anomalii neurologice

Слайд 329EXPLORĂRI UZUALE ALE METABOLISMULUI LIPIDIC

Слайд 330EXPLORĂRI UZUALE
Pentru efectuarea determinărilor:

pacienţii urmează
o dietă normală timp de 2

săptămâni

este eliminată medicaţia care ar putea afecta metabolismul lipidic

valorile obţinute – corelate cu vârsta şi sexul pacienţilor

Слайд 331EXPLORĂRI UZUALE
Aspectul plasmei
Lipidele totale
Colesterol total
Trigliceridele
HDL-colesterolul
LDL- colesterolul
Colesterol total/HDL-colesterol
Lipoproteina (a)

Слайд 3321. ASPECTUL PLASMEI
Clar
Normal
Hipercolesterolemie

Opalescent sau lactescent
Hipertrigliceridemie

Supernatant cu inel cremos
Creşterea chilomicronilor


Слайд 333COLESTEROLUL TOTAL
normal

<5,2 mmol/L
de graniţă 5,2-6,2 mmol/L
înalt >6,2 mmol/L
HIPERCOLESTEROLEMIA
se întîlneşte în boli erediatre (hipercolesterolemia eriditară) sau dobândite (obezitate, sindrom nefrotic, ATS, hipotiroidie, icter obstructiv)

Слайд 334HIPERCOLESTEROLEMIA FAMILIALĂ

Слайд 335LDL-COLESTEROLUL
Formula de calcul:
LDL-col (mmol/L) = Col total – HDL-col – 0,45*TAG
LDL-col

(g/L) = Col total – HDL-col – 0,2*TAG

normal <3,37 mmol/L
risc moderat al BIC 3,37 – 4,12 mmol/L
risc înalt al BIC >4,14
Creşterea LDL-Col apare în HLP ereditare (tip II a, II b) ; sau dobândite (hipotiroidie, sindrom nefrotic, DZ).

Слайд 336TRIGLICERIDELE
normal

<1,6 mmol/L
acceptabil 1,6-2,2 mmol/L
nivel moderat 2,2-2,8 mmol/L
nivel înalt >2,8 mol/L
Hipertrigliceridemia
se întîlnesc în HLP esenţiale (tip II b, IV şi V) sau secundar în DZ, consum crescut de grăsimi, alcool sau glucide, în insuficienţa renală, utilizarea de corticosteroizi sau estrogeni.

Слайд 337HDL-COLESTEROLUL
Valorile normale:
Bărbaţi – 0,35 – 0,75 g/l (0,9-1,4 mmol/L);
Femei –

0,45 – 0,85 g/l (1,2-1,7 mmol/L).

Nivele joase de HDL-col sunt prezente în afecţiuni ereditare (an-alfa-lipoproteidemia) şi dobîndite (obezitate, DZ, terapie cu progesteron, fumat, sedentarism).

Nivele crescute de HDL-col pot avea o cauză ereditară (hiper-alfa-lipoproteinemie) şi sunt corelate cu o creştere a longevităţii

Слайд 339 LIPOPROTEINA (A)
LP modificată din clasa LDL (LDL + proteină adiţională)
structură

similară cu a plasminogenului
în concentraţii crescute se depozitează în pereţii arteriali inducând o
aterogeneză accelerată

Слайд 340DISLIPOPROTEIDEMIE SAU DISLIPIDEMIE
modificarea c% lipidelor totale plasmatice, a uneia dintre fracţiuni

sau modificarea raportului diverselor componente.
Se clasifică:
Hiperlipiproteidemii (primare şi secundare)
Hipolipoproteidemii primare (ereditare, familiale)

Слайд 341HIPERLIPIDEMIILE
Hiperlipidemiile primare sunt de natură genetică,
Hiperlipidemiile secundare sunt determinate de

diferite afecţiuni renale, diabet, hipotireoză, intoxicaţii de alcool.

Слайд 342HLP PRIMARE

după Fredrickson, în funcţie de aspectul fenotipic , HLP primare

au fost clasificate în şase tipuri, I-VI, tipul II avînd două variante IIa şi IIb

Слайд 345XANTOAME TENDINOASE

Слайд 346HIPERLIPIDEMIILE SECUNDARE

Diabetul zaharat:
Lipsa de insulină:
lipoliza activată,
lipogeneza inhibată

Слайд 347DISLIPIDEMIA DIABETICĂ
Mărirea concentraţiei AGL ( activarea trigliceridlipazei hormon-sensibile);
Sporirea concentraţiei TAG-VLDL (activarea

sintezei AG în ficat→sinteză de TAG→sinteză şi secreţie sporită de VLDL; micşorarea clearance-ului VLDL, cauzat de activitatea scăzută a LPL);
Dimimuarea concentraţiei HDL;
Prezenţa LDL mici şi dense;
Nivel înalt de LP modificate (oxidări, glicări etc.);

Слайд 348HIPERLIPIDEMIA ALCOOLICĂ:
se observă o lipidemie alimentară o dată cu consumul de

alcool;
e însoţită şi de o secreţie intensă a pre-β-LP, de o hiperchilomicronemie - ↑TAG
un clirens lent al ambelor particule
Steatoză hepatică

Слайд 349Alcoolul amplifică sinteza şi secreţia pre-β-lipoproteinelor determinate de valorile majorate ale

NADH+H (formate la metabolizarea alcoolului sub acţiunea alcool DH).
NADH +H inhibă oxidarea AG şi măreşte sinteza TAG şi a pre-β-lipoproteinelor (VLDL).
Alcoolul favorizeză inducţia enzimelor microzomale în ficat.

Слайд 350SUBSTANŢE LIPOTROPE
Ficatul este un organ specific de sinteză a fosfolipidelor plasmei.
În

lipsa colinei sau a grupelor CH3, necesare pentru sinteza lor, se diminuează viteza de sinteză a fosfolipidelor şi, respectiv, viteza cu care AG sunt eliminaţi din ficat.
În consecinţă, are loc depozitarea lipidelor în ficat.
Orice substanţă donatoare de CH3 pentru sinteza colinei este denumită lipotropă.

Слайд 351OBEZITATEA
Excesul de aport caloric, raportat la cheltuielile energetice ale organismului

conduce la activarea marcată a lipogenezei şi dezvoltarea excesivă a ţesutului adipos

Слайд 352OBEZITATEA
Evaluarea obezităţii se efectuează prin calcularea indicelui de masă corporală (IMC)
IMC

= greutatea(kg)/înălţimea(m) la pătrat


Слайд 353TIPUL OBEZITĂŢII
Se stabileşte în funcţie de distribuţia ţesutului adipos
Se evaluează prin

măsurarea circumferinţei taliei (CT)

Слайд 354RISCUL CARDIOVASCULAR ÎN FUNCŢIE DE CT ŞI SEX

Слайд 355DISLIPIDEMIA DIN OBEZITATE
Hipertrigliceridemie;
Hiperlipidemie postprandială;
Scăderea HDL-colesterolului, în special fracţiunea HDL2;
Creşterea raportului Col

total/HDL-colesterol;
Creşterea concentraţiei apoB;
Majorarea proporţiei de LDL mici şi dense (fenotipul B).

Слайд 356ATEROSCLEROZA
l
Se caracterizează prin depunerea Col în intima vaselor sub formă de

plăci aterosclerotice, ceea ce duce la îngustarea lumenului capilarelor şi împedică fluxul circulator normal.
Se reduce elasticitatea pereţilor arteriali
favorizează BIC şi a accidentelor vasculare cerebrale.l

Слайд 357FACTORI DE RISC MAJOR AL ATEROSCLEROZEI
Dislipidemiile ereditare (IIa, IIb şi III)

şi dobândite (diabetul zaharat, obezitatea, sindromul metabolic, hipotiroidia);
Hipertensiunea arterială;
Fumatul;
Diabetul zaharat (în special de tipul 2);
Sexul masculin (până la 75 ani).


Слайд 358FACTORI DE RISC MODERAT AL ATEROSCLEROZEI
obezitatea (în special cea abdominală);
sedentarismul;
stresul cronic;
hiperuricemia;
majorarea

concentraţiei homocisteinei;
diminuarea concentraţiei acidului folic;
hipervitaminoza D;
utilizarea contracepţionalelor orale.


Слайд 359ATEROSCLEROZA
Patogenie:
leziunea pereţilor endoteliali
Infiltrarea LDL oxidate
Proliferarea “celulelor spumoase”
Formarea unor depozite lipidice la

nivelul pereţilor arteriali formate din: cristale de Col şi esteri ai Col; “celule spumoase”; celule necrotizate.
Alte modificări: proliferarea fibrelor musculare netede, infiltrarea macrofagelor şi a limfocitelor, eliberarea locală de citokine; agregarea trombocitelor şi extinderea leziunilor endoteliale iniţiale.

Слайд 360ROLUL LIPOPROTEINELOR ÎN ATEROSCLEROZĂ

Слайд 361ROLUL LIPOPROTEINELOR ÎN ATEROSCLEROZĂ

Слайд 363PROFILUL LIPIDIC ATEROGEN
Majorarea LDL (îndeosebi LDL mici şi dense, LDL modificate

– oxidate, glicate, acilate etc.),
Mărirea apo B100 (reflectă mai exact numărul de particule LDL, comparativ cu calcularea LDL-colesterolului);
Diminuarea concentraţiei HDL:
Sporirea concentraţiei LP(a);
Creşterea concentraţiei trigliceridelor (în special când este însoţită de mărirea concentraţiei AGL):
- sporirea TAG contribuie la formarea LDL mici şi dense.

Слайд 364HIPOLIPOPROTEIDEMIILE PRIMARE (EREDITARE, FAMILIALE)
sunt datorate genelor care controlează sinteza, transportul sau

utilizarea LP.
afecţiunea Tangier,
A beta-lipoproteinemia familială;


Слайд 365HIPOLIPOPROTEIDEMIILE PRIMARE

afecţiunea Tangier - cauzată de insuficienţa sau lipsa totală de

α-LP (HDL), datorate deficitului sintezei de apo A
acumularea în ţesuturi a esterilor colesterolului.
Splenomegalie, anomalii neurologice, hipertrofie amigdaliană
Afecţiunea este incurabilă.

Слайд 366A BETA-LIPOPROTEINEMIA FAMILIALĂ
Afecţiune transmisă autosomal recesiv
Cauzată de deficienţa ereditară

a apo B100.
Diminuarea sintezei şi secreţiei VLDL şi/sau accelerarea catabolismului VLDL.
Reducerea Tg, Col, FL; sunt absente LDL, VLDL, CM
Malabsorbţia lipidelor şi a vitaminelor liposolubile;
Neuropatie, ataxie.

Слайд 368VITAMINELE
sunt substanţe biologic active necesare pentru creşterea, dezvoltarea şi supravieţuirea organismului.


nu se sintetizează în organismul uman
(prezenţa lor în alimente este obligatorie).
nu servesc în calitate de sursă energetică, dar îndeplinesc funcţii coenzimatice.

Слайд 369AVITAMINOZE ŞI HIPOVITAMINOZE
avitaminoze - lipsa vitaminelor în alimente
hipovitaminoze - insuficienţa

vitaminelor în alimente
Cauzele apariţiei lor:
pot fi exogene (atunci când vitamina respectivă lipseşte sau se conţine în produsele alimentare insuficient)
endogene (dereglări în absorbţie, transport, antivitamine etc.)

Слайд 370PROVITAMINE
- predecesorii vitaminelor, care în organism se transformă în vitaminele respective

(de ex. în morcovi, caise se conţine β-carotena, care în ficat se va transformă în vitamina A).

Слайд 371ANTIVITAMINELE
– substanţe (inclusiv şi unele medicamente) ce se aseamănă mult ca

structură cu unele vitamine.
La majorarea c% lor - în mod competitiv ele se vor uni cu E în locul vitaminelor --- se formează complexul apoenzimă-antivitamină lipsit de activitate --- se dereglează reacţiile metabolice catalizate de aceste enzime.

Слайд 372ANTIVITAMINELE
Preparatele sulfanilamidice prezintă antivitamine pentru microorganisme deoarece ele mult se aseamănă

după structură cu acidul p-aminobenzoic, factorul de creştere a bacteriilor.
La majorarea concentraţiei în organism a acestor medicamente, ele se vor include în sistemele enzimatice ale bacteriilor şi bacteriile vor pierde capacitatea de a se înmulţi (efect bacteriostatic).

Слайд 373VITAMINELE LIPOSOLUBILE
A, D, E, K:
Vitamine cu molecule apolare, hidrofobe, solubile în

grăsimi
Sunt derivaţi izoprenici
Transportate prin CM la ficat şi depozitate (vit A; D; K – în ficat; vit E – în ţesutul adipos)
Deoarece sunt depozitate în organism, supradozarea lor conduce la declanşarea unor stări de toxicitate

Слайд 374VITAMINA A
vitamina creşterii, retinol, antixeroftalmică
La baza structurii acestei vitamine se află

ciclul β-ionon legat cu o catena laterala care contine doua resturi de izopren cu patru legaturi conjugate.

Слайд 375VITAMINA A

Слайд 376METABOLISM
Digestia are loc în intestin
Absorbţia – în regiunea superioară a intestinului
Retinolul

absorbit este reesterificat formând AG cu lanţ lung şi este încorporat în CM – sânge - ficat


Слайд 378ROLUL VITAMINEI A
Retinol – acţiune hormonală decesivă pentru funcţia de reproducere
Retinal

– component al pigmentului vizual – rodopsina (din bastonaşele retinei)
A. retinoic –participă la sinteza glicoproteinelor, datorată acţiunii de factor de creştere şi de diferenţiere tisulară a lui
Retinolul şi acidul retinoic au acţiune de hormoni steroidici

Слайд 379METABOLISMUL
All-trans-retinol

retinol

RBP
Retinol-RBP

retinol

RBP

Acid retinoic
Activarea genei
TESUT

Chilomicroni remanenti

chilomicroni

Transport vitA
Retinil palmitat
Depozitarea v. in t.adipos si ficat
Retinol

RBP

All-trans-retinol


All-trans-retinal


11-cis-retinal


rodopsina


All-trans-retinal


lumina


opsina


Vit.A si vazul ,11-cis-retinal e component rodopsinei

Esteri retinil


Retinol


Retinol


Retinal


B-caroten


Esterii retinil


B-caroten


dieta


Acizi grasi


Acizi grasi coA

CELULA INTESTINALA

Sursa de vit A

RBP

RBP

Слайд 380ROLUL VITAMINEI A

Слайд 381CICLUL VIZUAL

Vit A este o componentă a pigmenţilor vizuali din celulele

cu conuri şi bastonaţe
Bastonasele contin pigmentul vizual rodopsina care este format din 11-cis retinal şi opsina (o glicoproteina).

Слайд 382CICLUL VIZUAL
Când rodopsina este expusă la lumină, 11-cis-retinalul este convertit la

all-trans-retinal şi eliberarea lui şi a opsinei.
Acest fapt conduce la generarea unui impuls nervos care e transmis de nervul optic la creier.
Regenerarea rodopsinei necesită izomerizarea all-trans-retinalului în 11-cis retinal (prin absorbţie de fotoni luminoşi) care se combină spontan cu opsina. ---- ciclul este încheiat.

Слайд 384CICLUL VIZUAL
O parte din trans-retinal este disponibil pentru un nou ciclu

al vederii.
O altă parte însî este convertit în acid retinoic şi nu mai este disponibil pentru a forma rodopsina.
Aceste pierderi sunt compensate de aportul alimentar de vitamina A sau din rezervele stocate în ficat

Слайд 385ROLUL RETINOLULUI
necesar pentru reproducere si crestere
favorizează spermatogeneza şi dezvoltarea placentei

necesar pentru diferenţiere şi functionează ca hormon steroid
mentine integritatea celulei epiteliale a tractului gastrointestinal, pielii, tractului respirator sau urinar şi a glandelor salivare
necesar pentru menţinerea stratului mielinic din ţesutul nervos
necesar pentru creşterea dinţilor şi oaselor

Слайд 386RETINOL ŞI ACIDUL RETINOIC


necesari pentru sinteza glicoproteinelor sau mucopolizaharidelor
sunt implicaţi

în controlul copierii genelor
Acidul RETINOIC – promovează creştrerea şi diferenţierea celulelor epiteliale

Слайд 387ALTE EFECTE:
La oxidarea AG
Biosinteza gliceridelor, fosfolipidelor, Col, h. steroizi
Creşte asimilarea purinelor

şi sinteza AN
Sunt reglatori ai permeabilităţii membranelor
Afectează expresia genetică implicată atât în proliferarea cât şi diferenţierea celulelor normale sau maligne

Слайд 388VITAMINA A

Se conţine în produse de origine animală (unt, ficat etc.).

Unele produse de origine vegetală (morcov, caise etc) conţin carotina (provitamina), care în ficat sub influenţa anumitor enzime este convertită în vitamina A.

Слайд 389CARENŢA VITAMINEI A
se caracterizează prin:
Orbirea nocturna
La nivelul ochilor: xeroftalmia (uscarea

corneei); în cazuri grave keratomalaţia (degradarea globului ocular); hemeralopia (orbul găinei).
La nivelul pielei şi mucoaselor: hiperkeratoza, descuamaţie, ulcerări, inflamaţii.
vitamina A este utila in tratarea unor boli de piele (acnee, psoriasis).

Слайд 390VITAMINA D (ANTIRAHITICĂ)
Se cunosc mai multe forme:
D2 – ergocalciferol - origine

vegetală (se formează din ergosterol)
D3 – colecalciferol – origine animală ( se formează din 7-dehidrocolesterol)
Structura chimică: derivaţi ai ciclului steran:

Слайд 391SINTEZA COLECALCIFEROLULUI (DERM ŞI EPIDERM)

Слайд 393METABOLISM:

În intestin se supune acţiunii emulsionante a bilei, apoi este absorbită

la nivelul intestinului subţire – în sânge (se leagă de o proteină) – D2 (D3) - transportată la ficat.
Prin sânge – în ficat ajunge şi vit D3 formată din 7- dehidrocolesterol în piele, sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete din lumina solară.

Слайд 394CALCITRIOLUL

În ficat vit D3 suferă o hidroxilare – 25- hidroxi- colecalciferol

(E- colecalciferol-hidroxilază) - forma cea mai abundentă de vit D în circulaţia sanguină ţi ficat.
În rinichi 25- hidroxicolecalciferol suferă o nouă hidroxilare – 1,25-dihidroxicolecalciferol - calcitriol (E- 1α-hidroxilază) – transportat la ţesuturile ţintă: intestin şi oase. Are rol important în menţinerea nivelului Ca seric.
Reglarea – PTH şi nivelul de Ca în sânge.

Слайд 396EFECTELE VITAMINEI D
La nivel de intestin: măresc absorbţia Ca şi fosfatului

(stimulează sinteza unei proteine ce facilitează transportul Ca prin mucoasa intestinală)
La nivelul tubilor renali: favorizează reabsorbţia fosfaţilor (contracarând eliminarea lor stimulată de PTH)
La nivelul osului: stimulează mobilizarea Ca şi fosfatului din os care necesită prezenţa PTH.
intervine în mineralizarea oaselor prin mărirea formării de hidroxiapatită.

Слайд 397VITAMINA D (ANTIRAHITICĂ)
Carenţa - apariţia şi dezvoltarea rahitismului la copii

din cauza dereglării metabolismului calciului şi fosforului – mineralizarea întîrziată a oaselor.
este afectat scheletul: oasele sunt mai moi, picioarele se deformează sub greutatea corpului; fontanelele se închid cu întârziere, se reţine dezvoltarea dinţilor; tonusul muscular este redus etc.
În sânge scade conţinutul calciului şi fosfatului.

Слайд 399SURSE DE VITAMINA D

ficatul de peste, somon, sardine, macrou, cantitati mici

in sardine,
galbenusul de ou, unt, ciuperci.

Слайд 400VITAMINA E (α-TOCOFEROL)
Structura chimică: are la bază tocolul (5,7,8-trimetiltocol)

Слайд 401METABOLISMUL VITAMINEI E
Absorbită la nivelul intestinului subţire - sânge-ficat şi alte

organe
Se excretă prin bilă şi intestin (în prealabil se supine unei oxidări şi se conjugă cu a glucuronic)

Слайд 402ROLUL VITAMINEI E


Este antioxidant puternic - protejează oxidarea AG nesaturaţi în

MB
intervine în metabolismul seleniului (care întră în componenţa glutation peroxidazei ce asigură protecţia membranelor faţă de acţiunea radicalilor peroxizi).
Sunt implicate în sistemul E respiratorii, favorizând cuplarea fosforilării oxidative

Слайд 403DEFICIENŢA VITAMINEI E
are ca urmare afectarea aparatului reproductiv: stagnarea embriogenezei,

modificări degenerative a organelor reproductive ce duc la sterilitate.
distrofie musculară,
infiltrare adipoasă a ficatului,
Distrugerea globulelor roşii
Reducerea stabilităţii membranelor şi sărăcirea în colagen a ţesutului conjuctiv
Ateroscleroză, cancer.

Слайд 405VITAMINA E
Se conţine în uleiuri vegetale (porumb, floarea soarelui etc.) carne,

unt, gălbenuş de ou, varză, cereale.
Necesarul:
Zilnic: 7mg la adult şi 2-3 mg la copii

Слайд 406VITAMINA K (ANTIHEMORAGICĂ)
K1- filochinona (izolată din vegetale)
K2- menachinona (izolată din ţesuturile

animale şi bacteriile din flora intestinală)
Mai deosebim:
Ftiocolul- constituient al membranelor lipiduce din bacilul Koch
Menadiona - produs de sinteză folosit în terapeutică (are structură şi acţiuni asemănătoare cu a produsului natural)
La baza structurii: nucleul p-naftochinonei

Слайд 407VITAMINA K – STRUCTURA CHIMICĂ

Слайд 408ROLUL VITAMINEI K
Participă la coagularea sângelui – este direct implicată în

biosinteza factorilor II, VII, IX, X (protrombina; proconvertina; antihemofilic B; Stuart-Prower).
Vitamina K ajută la modificarea restului de Clu în γ-carboxiglutamic (se adaugă o grupă carboxil ce poate fixa Ca)
Intervine şi în procesele de fosforilare

Слайд 409ROLUL VITAMINEI K

Слайд 410CARENŢA VITAMINEI K
Carenţa acestei vitamine are ca consecinţă apariţia hemoragiilor în

diferite organe şi ţesuturi din cauza dereglării procesului de coagulare a sângelui.

Слайд 411CARENŢA VITAMINEI K
Hemoragiile pot apărea când bolnavul utilizează cantităţi considerabile de

antibiotici ”per os”, care vor distruge microflora intestinală (disbacterioză) , sau când este dereglat mecanismul de absorbţie a lipidelor.
La om hipovitaminoza K în condiţii obişnuite se întâlneşte relativ rar deoarece această vitamină se sintetizează de microflora intestinală.


Слайд 412Antivitaminele acestei vitamine, de ex. dicumarolul sunt utilizate în clinică ca

anticoagulanti.
Există analogi sintetici hidrosolubili a acestei vitamine, de ex. vicasolul.

ANTIVITAMINELE VITAMINEI K

Слайд 413LIPIDOZE TISULARE


Boli ereditare, caracterizate prin acumularea de sfingolipide în creier şi

ţesuturi, datorate deficienţei enzimelor implicate în catabolizarea lor (scindarea are loc în lisosomi)

Слайд 414LIPIDOZE TISULARE
1. Neimann-Pick - deficienţa de sfingomielinază
sfingomielina SM- se acumulează în

ficat, splină, creier
Hepato- şi splenomegalie, tulburări digestive, întîrziere psihomotorie, convulsii
Decedează în vârsta fragedă

Слайд 415LIPIDOZE TISULARE
2. afecţiunea Tay-Sachs – lipsa β-N-acetilhexozaminidazei (hidrolază ce scindează N

acetil-galactozamina din GM2)
Acumularea de GM2 - tumefierea celulelor ganglionare ale scoarţei creierului – creşte în volum
pe retina ochiului – apar pete de culoare roşie-vişinie – gangliozid GM2

Слайд 416LIPIDOZE TISULARE
3. Boala Krabbe – deficit de galactocerebrozidază
Demielinizări la nivelul creierului
Paralizie,

convulsii, cecitate, surditate,
deces în vârsta fragedă

Слайд 417LIPIDOZE TISULARE
4. boala Gaucher – deficit de hidrolază ce scindează glucoza

din glucocerebrozide
Splenomegalie (se acumulează în splină); tulburări hematologice ( membrana eritrocitelor are cantităţi mari de gangliozide)
Osteoporoză, retard mintal

Слайд 418LIPIDOZE TISULARE
5. leucodistrofia metacromatică – deficit de sulfatidază
Acumularea sulfatidelor în substanţa

albă nervoasă, ficat, rinichi
Tulburări neurologice şi psihice

Слайд 419LIPIDOZE TISULARE
boala lui Fabry (lipogranulomatoza) - deficienţa ceramidazei lizozomale (acide)
cauzează

acumulări de ceramide.
moştenită autosomal recesiv
leziuni granulomatoase în piele, articulaţii şi laringe,
disfuncţii moderate a sistemului nervos;
de asemenea poate implica inima, plămînii, şi nodulii limfatici.
De obicei fatală în timpul primilor câţiva ani de viaţă.

Похожие презентации

Биомембраны. Пассивный и активный транспорт веществ 530
Страусоподібні. Поділ представників: 277
Частная эндокринология. Половые гормоны 502
Лекарственные растения - наши друзья 215
Миногалар 779
Полет птиц 823

Обратная связь

Если не удалось найти и скачать презентацию, Вы можете заказать его на нашем сайте. Мы постараемся найти нужный Вам материал и отправим по электронной почте. Не стесняйтесь обращаться к нам, если у вас возникли вопросы или пожелания:

Email: Нажмите что бы посмотреть 

Что такое ThePresentation.ru?

Это сайт презентаций, докладов, проектов, шаблонов в формате PowerPoint. Мы помогаем школьникам, студентам, учителям, преподавателям хранить и обмениваться учебными материалами с другими пользователями.

Для правообладателей

Яндекс.Метрика